Distanţa dintre noi se face tot mai mare,
Eu am rămas în urmă, tu te-ai pierdut în zare.
Privirea, doar o clipă, de-o-ntorci spre îndărăt,
N-ai şti că sunt acolo, căci nu pot să m-arăt.
Pe umeri port o stâncă şi zac sub ea strivită
Şi n-am nici o speranţă că poate fi urnită.
Candva cărai tu stânca şi-aproape te-a zdrobit,
Dar eu eram prea oarba, de mult ce te-am iubit.
Când tu erai sub stâncă, eu te vedeam pe tine,
Azi tu vezi numai stânca şi nu mă vezi pe mine...
Faceți căutări pe acest blog
3 august 2013
21 iunie 2013
9 iunie 2013
8 iunie 2013
1 iunie 2013
30 mai 2013
15 mai 2013
14 mai 2013
13 mai 2013
12 mai 2013
11 mai 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)