Vis cu urmari nedorite

Intr-una din nopti, cand dormeam eu mai bine, leganata de vise, numa’ ce ma trezesc cu un pumn in ochi. Sar buimaca si speriata din somn si realizez ca cel care-mi daduse pumnul era tocmai iubi. Visase. In momentul in care m-a lovit, a realizat ce-a facut si s-a trezit si el din somn, la fel de speriat ca mine. A sarit repede la mine, m-a luat in brate, m-a pupat,  m-a alintat, dar deja era tarziu, pumnul il incasasem. A dat fuga la frigider si mi-a adus o punga cu gheata sa-mi pun la ochi….dar degeaba… ochiul incepuse sa se umfle si sa se invineteasca.

In cele din urma, faza odata consumata, am inceput sa radeam si sa glumim pe seama intamplarii. Totul a fost in regula pana in momentul in care a trebuit sa ies din casa, sa merg la bioru.

Pe strada, se uita lumea lung la mine. Nu vedeai la tot pasul  o femeie cu un ochi vanat. Pe mine ma luau dracii de nervi gandindu-ma cam ce-si imagineaza cei care ma privesc. Orice, numai lucruri bune nu.

Bine-nteles, toti cunoscutii m-au luat la rand:

“Ce-ai patit? Ce ti s-a intamplat?”

Ma scot din sarite intrebarile astea si mai ales tonul cu care sunt puse. Ca si cum ar spune: “Hai, spune ceva acolo, orice, oricum noi stim care-i adevarul… Stim ca te-a caftit barbatul”.

Asa ca foarte senina, cand ma intrebau ce-am patit, le raspundeam:

“M-a batut iubi.”  

Toti faceau ochii mari, socati de nonsalanta mea si se simteau datori sa spuna:

“Hai ca nu cred… N-are face el asta.”

“N-ar face.”

Dar daca le-as fi spus ca m-am lovit singura intr-o clantza de usa, cu siguranta ar fi zis in sinea lor: “minte, ca sa ascunda adevarul”. Iar adevarul, asta era…. Iubi ma lovise. E drept ca din greseala, dar “gura lumii” nu crede in astfel de greseli.  :D