Noaptea Strigoilor (1)

Noaptea Strigoilor este una din denumirile pe care le da poporul Noptii Sfantului Andrei. Se crede ca in aceasta noapte ies strigoii din morminte, lor li se adauga strigoii vii, iau coasele si limbile de melita si se duc la hotare, la raspantii de drumuri, unde se bat cu ele. Bataia e intre strigoii vii si cei morti. “Daca n-au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor sa suga sange. De aceea se mananca usturoi, se ung pe corp cu usturoi; ung cercevelele ferestrelor, usile, hornurile. Se astupa hornurile. Toate oalele se pun cu susul in jos. Nu se matura casa, nu se leapada gunoiul, nu se face lautatoarea” (T. Pamfile)

Poporul considera ziua de 30 noimbrie drept inceput de iarna. Dupa cum remarca B.P. Hasdeu, “Intaiul Decembrie se cheama Andrei-cap-de-iarna, iar iarna este vremea lupilor. De aceea, Sf. Andrei este peste lupi. Oamenii serbeaza Sf. Andrei pentru a nu fi mancati de lupi”. Strigoii si lupii fac parte din aceeasi categorie de fiinte infernale, incarnari ale stramosilor. Celebrarea cultului stramosilor ia forma de aparare impotriva strigoilor dar si impotriva lupilor, sarbatoarea fiind numita si Ziua lupului. Se spunea ca in aceasta zi lupul isi poate intoarce gatul in toate partile, in restul anului fiindu-i teapan; de aceea, in aceasta zi nimic nu-i scapa, ca isi vede chiar si coada.

Ca orice sarbatoare dedicata cultului stramosilor, este considerata propice pentru preziceri si vraji de tot felul. Era ziua prezicerilor meteorologice: se credea ca asa cum va fi noaptea de Sf. Andrei, asa va fi si iarna. “In aceasta noapte, unele fete merg la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul ciuturei pana cand se lumineaza bine fatza apei. Cand a ajuns lumanarea acolo, fata zice: Sfinte Andrei, scoate-i chipul in fatza apei, ca in vis sa-l visez, ca aievea sa-l vaz! Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede – se spune – chipul ursitului ei.”  (T. Pamfile)