SUFLET MORT

Mi-e bine si mi-e cald, doar sufletu-i pustiu
Stiu sigur ca am suflet, dar nu mai stiu de-i viu.

De a murit, il plang, ca prea iute s-a dus
L-o fi chemat un inger, la el, acolo sus.

Dar nu pot plange mult asa o bucurie,
Cu ce-s mai fericita, eu, care inca-s vie?

Insa de n-a murit, de-i numai adormit,
Sa nu fi plans prea tare, sa nu il fi trezit.

Mai bine-l las sa doarma in tihna si-n tacere
Caci visul, chiar urat, lipsit e de durere.

Iara de-l voi trezi, trezindu-i si simtirea
Cand nici nu ma astept, da peste el iubirea.

Mai bine sa-l stiu mort, sa nu se mai trezeasca,
Iar de o vrea iubire, un inger sa iubeasca.

Pe lume, cu o moarte, cu toti suntem datori,
Dar sufletu-mi putea-va muri... de doua ori.