Lectie de moralitate

Mersesem intr-o seara mai multi prieteni, intr-un bar, sa bem o bere. Muzica, atmosfera, povesti, ras, veselie. La un moment dat, vreau sa merg la baie si intreb:

- Care mai vine la baie?

Se ofera unul dintre prieteni sa ma insoteasca, asa ca pornim amandoi inspre toaleta. Intram. Baia mica, inghesuita, o cabina pentru femei, una pentru barbati, iar intre ele, pe hol o chiuveta.

Isi face fiecare nevoia dupa care ne intalnim in hol sa ne spalam. Prietenul meu profita de intimitate si de zgomotul mai putin strident decat in bar si-mi povesteste ultima lui “durere”. Fata l-a parasit, el e trist si vrea sa planga pe umarul cuiva, eu l-am inteles intotdeauna si i-am dat cate un sfat bun, asa ca a venit cu mine la baie, tocmai ca sa-mi povesteasca ceea ce nu vroia sa povesteasca de fata cu toti ceilalti, care poate, ar rade de el si de durerea lui.

La vreo cinci minute dupa ce am intrat la baie… apare o chelnerita in usa baii:

- Stati deja de cinci minute aici, va rog sa va grabiti si sa iesiti, E un loc public, nu permitem contacte sexuale la wc.

- Adica, ce vrei sa spui? Ca ne-am atins mainile sub jetul de apa si asta inseamna ca am facut sex?  Nu vezi ca in afara de maini, nu e nimic gol la noi???

- Va rog frumos sa iesiti, altfel trebuie sa chem omul de ordine. Ceilalti clienti din bar, vazand ca stati atat de mult inauntru ar putea sa creada ca faceti altceva si ca noi va permitem.

Sa nu-mi vina sa cred. Sa-nmarmuresc nu alta! Eram asa de intrigata, incat nici nu stiam daca s-o iau pe fatuca de plete, sau sa rad in hohote, varianta pe care-am si ales-o in final.

Le-am povestit si celorlalti de la masa patzania si fireste ca au facut haz mare pe socoteala noastra si pe seama regulilor stricte carora trebuia sa ne supunem. :))

Nu-mi venea sa cred ca fusesem asa de monitorizati si ca la exact 5 minute, au intrat dupa noi in baie sa ne scoata afara. Pai si daca eram constipati? N-aveam dreptul la …prelungiri? :)) Tot de repriza scurta aveam parte? Ne scoteau cu pantalonii in vine?

Sa mai zica cineva ca Romania nu-i tara moralitatii si-a bunului simt! :D

Efectele gerului

Am luat-o putin razna, dar temperatura-i in crestere. Am sanse sa-mi revin! :))

 

Da’ ce frig și ger, măi frate!

Am înghețat pe jumătate.

Baba Iarna nu se joacă

M-a umplut de promoroacă

Și mi-a pus steluțe-n plete

Ca la fetele cochete.

Nasul mi s-a făcut roșu

Precum creasta lu’ cocoșu’ :))

Frigul mi l-a înroșit

Zici c-am băut și m-am pilit.

În obraji mi-a pus bujori

Să fiu dragă la feciori.

Da’ la cât sunt de-nghețată....

De iubit....las’….altădata!  :D

 

Nu fiți prea critici cu mine. Versurile astea le-am potrivit la repezeala, in drum spre birou, când gerul îmi pișca obrajii și singurul meu gând era: să uit de frig!!!!

Așa că, vă rog, fiți blânzi, lăsați bulgării jos și nu aruncați după mine :)))

Invidie

E duminica. Zi libera, zi de odihna si de relaxare. Afara frig de ingheata pietrele, in casa cald si bine.

Stau la calculator in atmosfera destinsa a unei dimineti de duminica, focul duduie in soba, cafeluta imi abureste pe birou, si totul pare minunat. Asa ar fi, daca nu mi-ar starui in minte gandul ca trebuie sa parasesc caldura si linistea odaii, pentru a iesi afara, in frig. Nu mai e paine in casa si in curand vom vrea sa mancam.

Arunc o privire in jur si ochii imi raman atintiti pe pisica. Ma uit la ea cum doarme adanc in cosulet, afundata in plapumioara alba si pufoasa, fara nici o grija, fara nici un gand (probabil nici vise n-are) si zau ca o invidiez. O invidiez pentru viata simpla si placuta pe care o duce. Nu rabda niciodata de frig, nu rabda niciodata de foame, are parte de iubire din partea noastra (cu mici exceptii, cand mai incaseaza cate-o mama de bataie binemeritata) n-are nimic de facut, n-are ganduri si preocupari, n-are grija zilei de maine. E iubita si totul i se ofera de-a gata. De cate ori o privesc dormind, incerc un sentiment de regret, ca nu m-am nascut pisica. Pisica noastra :-))

 

 

Visand cu ochii deschisi... (2)

Hai sa va mai povestesc un "vis" de-al meu. Unul din visele mele ...rele :D 

Nu stiu daca v-am mai spus, dar nu-s intotdeauna o fata buna si n-am intotdeauna numai vise frumoase ;-)

Asa... "visul" asta il am de cate ori sunt in trafic.  Sunt atatia soferi care nu-si merita carnetul, incat cineva (si n-ar fi rau sa fiu eu aceea :)) ) trebuie sa-i puna cu botul pe labe. Nesimtiti, inconstienti si iresponsabili. Visez sa am o masina mare...un Hammer, ori macar un Pathfinder si sa-mi fac singura "dreptate" pe sosea. Sa le pot da cate-un bobarnac (fara a-mi afecta decat bara din fata ori din spate) cu ditamai masina si sa-i bag putin in sperieti! Ba mai mult, sa-i mai pun si la cate-o cheltuiala binemeritata, sa invete minte ca orice greseala se plateste. Sa-i fac putin sa tremure si poate sa constientizeze ca viata nu-i o joaca.

A nu se intelege de-aici ca vreau sa fiu spaima soselelor, ci spaima celor care se cred spaima soselelor  :))  cei care gandesc in genul... "Am masina mea, si-s smeker cu ea, prostii sa se traga, sa ma bag in seama"

Nesimțirea, soră cu românul

Fiecare din noi a trecut prin "cei 7 ani de-acasa", dar cum a trecut sau ce urme au lasat acesti ani in caracterul si-n personalitatea fiecaruia dintre noi, nu e foarte greu de constatat cu ochiul liber.

Ce le lipseste celor mai multi dintre noi? Unii ar spune poate: “educatia”. Nu, nu cred ca ne lipseste in atat de mare masura educatia. Ne lipseste “bunul simt”. Inainte de a ne dori sa ajungem niste persoane inteligente, cultivate si cu o cariera demna de invidiat, ar fi bine sa ne dorim sa ajungem “oameni”.
Traim printre oameni, deci hai sa incercam sa fim si noi oameni!

Zilele trecute intrasem pe la Orange să cer niște informații. M-am îndreptat frumos spre biroul de informații, și cum în fața mea era deja o persoană, am așteptat cuminte să-mi vină rândul. În spatele meu s-a așezat o doamnă în vârstă așteptând și dânsa să-i vină rândul. Până aici, nimic deosebit.

Povestea începe să aibă sens abia când intră în scenă “personajul”. Dânsul, se întinde peste ghișeu, că doar e bărbat, și-i spune grăbit operatoarei, fără să țină cont de faptul că aceasta era angajată în discuția cu clienta din fața mea și fără să țină cont că în fața lui mai așteptau două femei:

- Numai o întrebare!

Operatoarea îi aruncă individului o privire, în timp ce-și continuă tirada, sperând că va înțelege că e prinsă într-o discuție și că nu e momentul s-o deranjeze.

În fine, operatoarea termină de discutat cu persoana din fața mea iar eu ajung în fața ghișeului, moment în care, individul insistă din nou:

- Numai o întrebare am!

M-am uitat la el foarte calmă și i-am răspuns eu în locul operatoarei:

- Și eu am tot o întrebare. Pentru asta stau aici, ca să pun o întrebare.  

Individul foarte ofensat că i-am tăiat vorba și “m-am băgat în fața lui” adaugă:

- Am întrebat-o pe domnișoara dacă pot să pun o întrebare, pentru că mă grăbesc.

I-am răspuns din nou, foarte calmă și fără nici o grabă:

- Pe mine ar fi trebuit să mă întrebați dacă puteți pune o întrebare, pentru că eu sunt la rând. Eu hotărăsc dacă vă dau voie sau nu înaintea mea. Și nu vă dau.

Individul s-a supărat el ce s-a supărat, a comentat ce-a mai comentat, spunând că din cauza intervenției mele am pierdut amândoi și mai mult timp, adică timp în care el și-ar fi rezolvat problema și ar fi plecat. I-am spus individului că pe mine nu mă deranjează să pierd puțin timp în plus…. mai ales dacă în acest timp pot să pun un nesimțit la punct.

 

Știu că este o întâmplare banală, una din multele întâmplări pe care le trăim zi de zi, dar tocmai pentru că ne batem zi de zi unii de alții, cred că ar trebui să ne respectăm ceva mai mult. Avem cu toții aceleași drepturi. Suntem egali și trebuie să ne cunoaștem fiecare locul. Trăim într-o societate, iar cel de lângă noi e aproapele nostru. Haide să-l respectăm! Respectându-ne unii pe alții, am scăpa de mulți nervi, mult stres și multe neplăceri. Și poate atunci, viața în România ni s-ar părea mult mai frumoasă :))