Dialog cu Dumnezeu

De-ar fi ca Dumnezeu să mă-ntrebe într-o zi:
- Hai, spune copilă, cam ce ți-ai dori?
Fără să cer vreun răgaz de gândire,
I-aș spune: - Preasfinte, doresc doar iubire!
- Iubire? De ce? Doar e trecătoare?!?
- Știu, Preamărite, chiar asta mă doare!
- N-ai vrea, mai bine, o mirifică vilă?
- Iubirea de-mi dai, ți-oi fi slugă umilă.
- Pot să-ți dau bani, podoabe de aur!
- Voiesc doar iubirea, să-mi fie tezaur.
- Mai bine-ți dau faimă, succes și putere!
- Nu-mi da ceva, ce nicicând nu ți-aș cere!
- De vrei o țară-ntreagă, ți-o dau în stăpânire!
- O vreau de-o pot schimba... pe-o oră de iubire.
- Eu vreau să-ți dau ceva ce nu e trecător!
- Mi-ai dat asta demult si se numește DOR!
- După cum văd, copilă, n-ai gânduri de mărire.
- Promit sa ma înalț, dacă-mi vei da iubire!
- Iubirea-i otrăvită de traiul lung in doi....
- Stiu! Tocmai de aceea, o vreau azi inapoi!

Sa va povestesc ce mi s-a intamplat.....

Ieri am facut ceva ce n-am facut niciodata: am raspuns avansurilor unor baieti...pe strada.
Baietii aveau cinci ani, iar avansurile i le faceau nepoatei mele 
Atunci m-am gandit eu: "Nico ... ti-a trecut vremea!"

Mergand noi in pas de plimbare, am trecut pe langa doi baietei. Am observat cu coada ochiului cum cei doi se tot agita in jurul nostru - unul cu o bicicleta, iar celalalt cu o trotineta - pana cand, unul dintre ei, mai indraznet, mi se adreseaza:
- Sarumana! Ce fetita frumoasa aveti!
Nu m-am putut opri sa nu izbucnesc in ras. Cand am vazut fata Marei, am izbucnit pentru a doua oara in ras.
- Cati ani are? ma intreaba baiatul.
- 3 ani, zic.
- Nu se poate! Noi avem 5 ani si e cat noi.
- Da, e cat voi, pentru ca e inalta. Dar nu are decat 3 ani.
Cam dezamagiti baietasii, dar totusi, insistenti. Ba sa afle cum o cheama, ba daca mai are frati si surori, ba daca mai trecem prin zona, ca ar vrea sa ne mai vada (pe Mara, nu pe mine) 
Ca sa ne arate cat de barbati sunt, indraznetul spune:
- Eu am gagica.
- Si eu am gagica... zice repede celalalt.
- Si eu am gagica.... sare repede Mara. 
La care unul dintre baietei o lamureste:
- Tu nu ai gagica. Tu ESTI gagica!

Siu uite-asa, dupa ce le-am promis baieteilor ca o sa mai trecem pe-acolo (candva), am plecat mai departe, foarte amuzata de incident. Ca sa vezi.... frumusica asta mica, deja face victime.  Doi dintr-un sut.  Bravo ei

SOARE DE VARA

Mi-e soarele de vară necredincios iubit

Pe-al cărui braț fierbinte ades am adormit.

 

Căzută-n toropeală ca într-un dulce vis,

Dorința de iubire în mine a aprins.

Pe trupul meu flămând de-o caldă mângâiere,

Simt raza lui fierbinte, jucându-se-n tăcere.

 

 Ca un amant cuminte ce nu vrea nici o plată,

Începe-un joc erotic, ma-mbracă-n ciocolată,

Ca tot el, mai apoi, cu buze de jăratic,

Să se lipeasca tandru, de trupul meu molatic.

 

Îmi explorează pielea, bucată cu bucată,

Nu lasă nici o palmă din trup nesărutata.

În palme îmi ia sânii, îi simt cum îmi iau foc

E îndrăzeț, și totuși, îmi place al lui joc.

 

Mă vede așa goală, lipsită de veșminte

Și-l simt cum se repede la coapsa mea fierbinte,

Iar coapsa se deschinde și ca-ntr-o-mbrațișare

Primește înăuntru înfierbântatul soare.

 

De mă iubește azi, iar mâine mă înșeală,

Nu plâng, nu îl blestem și n-o iau drept greșeală.

Pe-atâtea alte trupuri eu știu că le desfată,

Dar nu sunt nici geloasă și nu-s nici supărată.

Pleacă dorule, departe!

În suflet am un dor ce tare greu mai trece,

S-a așezat acolo și nu mai vrea să plece.

L-am luat cu vorbe blânde, am plans, am implorat,

N-a spus nici nu, nici da și nici n-a comentat.

Ori nu a auzit, ori n-a vrut să-nțeleagă

Ori n-am fost hotărâtă și i-am părut prea bleagă.

Urmare e aceasta, stimații mei amici:

Eu nu mai am soluții, iar doru-i încă aici!

 

Întreb în stânga-n dreapta, la neamuri, cunoscuți:

- “Hei, care-mi ești prieten și poți să mă ajuți?

Nu vreau decât o vorbă, un sfat ajutător,

Cum pot să pun pe fugă pârdalnicul de dor?”

Cu toții sar cu sfaturi, îndemnuri și povețe,

Ba foarte înțelepte, ba foarte șugubețe.

Le iau pe fiecare și-ncep să le aplic,

Dar după înc-o lună, tot n-am făcut nimic.

Dorul e încă-acolo, stăpân fără țidulă,

Iar eu, de-așa o luptă, încep să fiu sătulă.

 

Pe când mă împăcasem cu gândul că nu-i chip

Să fac dorul să plece – mă sfătuiește-un tip:

“Dă-i dorului papucii, dacă voiești să plece,

Să vezi c-o ia din loc, de nimeni nu-l întrece.”

 

Papucii sunt sub pat, păstrațí într-o cutie,

Să îi găsească acolo, de-o fi ca EL să vie,

Dar el n-a mai venit și nici n-a mai sunat,

Că îl aștept să vie precis a și uitat.

M-aplec iute sub pat, papucii îi zăresc,

Nici nu mai stau pe gânduri, pe loc ma hotărăsc.

 

Acum îl înțeleg, biet dor, că n-a plecat,

Când atârna de dânsul speranța de sub pat.

Și mai realizez: sunt cea care-a greșit:

I-am spus dorului “pleacă”, dar tot eu l-am oprit.

Libelula

EPIGRAMA

Unor barbati virtuali 

Zau nu-i inteleg pe-aceia, ce se lauda pe sine,

Laude exagerate, ce nu prea miros a bine.

'Geaba pun parfum in vorbe, sa para adevarate,

Sunt doar vorbe nefondate, ce nu pot fi demonstrate.

SUFLET MORT

Mi-e bine si mi-e cald, doar sufletu-i pustiu
Stiu sigur ca am suflet, dar nu mai stiu de-i viu.

De a murit, il plang, ca prea iute s-a dus
L-o fi chemat un inger, la el, acolo sus.

Dar nu pot plange mult asa o bucurie,
Cu ce-s mai fericita, eu, care inca-s vie?

Insa de n-a murit, de-i numai adormit,
Sa nu fi plans prea tare, sa nu il fi trezit.

Mai bine-l las sa doarma in tihna si-n tacere
Caci visul, chiar urat, lipsit e de durere.

Iara de-l voi trezi, trezindu-i si simtirea
Cand nici nu ma astept, da peste el iubirea.

Mai bine sa-l stiu mort, sa nu se mai trezeasca,
Iar de o vrea iubire, un inger sa iubeasca.

Pe lume, cu o moarte, cu toti suntem datori,
Dar sufletu-mi putea-va muri... de doua ori.

O clipa...

Aș vrea să te zăresc... o clipă, o secundă,
Să-ți văd privirea caldă pe chipu-ntunecat,
Iar dorul meu năvalnic în suflet să se-ascundă
Să nu ghicești dintr-ânsul ce mult te-am așteptat.

O clipă mi-ar ajunge. Nu voi mai mult. Nu cer.
Cu clipa m-aș hrăni un an, sau poate zece.
Tu treci pe lângă mine ca timpul...efemer,
Dar chipul tau ramâne... iubirea mea nu trece.

Copacul

Galbenul primaverii (2)

Galbenul primaverii (1)

Salata "Floarea Soarelui"

Ingrediente
Piept de pui 300 g
Porumb conservat 400 g
Oua 3 buc
Ciuperci conservate 200 g (trebuie sa fie din cele marinate, acrisoare)
Morcovi 3 buc
Ceapa alba 1 buc
Chips-uri la cutie(gen Pringles) 1 buc (neaparat la cutie, sunt toate de aceeasi dimensiune si intregi)
Ulei de floarea soarelui 50 ml

Mod de preparare
Pieptul de pui se taie cubulete, se caleste in putin ulei pana se rumeneste usor, aproximativ 15 min.
In acelasi timp se pun la fiert morcovii si ouale.
Ceapa se taie marunt si se opareste cu apa fiarta 10 min.
Ciupercile se taie marunt. Daca sunt marinate, din conserva, se folosesc asa cum sunt. Daca nu, se calesc putin in ulei incins.
Montare salatei
- primul strat se pune carnea si se unge cu maioneza.
- morcovul se rade prin razatoarea marunta, se distribuie uniform pe toata suprafata si se unge cu maioneza.
- urmeaza ciupercile si ceapa scursa bine de apa. Se unge iar cu maioneza.
- apoi se pun ouale date prin razatoare marunta, distribuite uniform, dupa care iar unse bine cu -maioneza.
- porumbul se scurge bine si se distribuie uniform peste salata.

Eu am uitat sa cumpar piept de pui, asa ca am facut-o cu carne de porc. A fost foarte buna si asa.
Si nici chipsuri Pringles n-am avut.

Sa ciocnim un ou! :)

Lumina care da viata :)

PLACEREA DE ZI CU ZI

Spre birou cu drag mă-ndrept în oricare dimineaţă,
Căci aceasta e menirea omului în astă viaţă:
Să muncească să câştige banul cel de cheltuială
Şi munceşte fiecare după cât a mers la şcoală.

Unii trag pe şantiere, alţii în birouri stau
Şi o oră - poate două – cafeluţa-ncet şi-o beau.
Mai învârt câte-o hârtie ori mai pun o semnătură,
Că aşa-i pe lumea asta, echitate în natură.

Că e muncitor sau doctor, inginer sau măcelar
Toţi aşteaptă cu ardoare sfânta ziuă de salar.
Calculată cu dreptate, după trudă şi efort,
Leafa ne aduce-n casă bunăstare şi confort.

Fugi cu ea iute la bancă, plăteşti o factură-două,
Mai treci pe la magazin să iei pâine, lapte, ouă,
Alergi la copil la şcoala, laşi şi-acolo nişte fonduri
Şi din trei mişcări, se pare, ai scăpat de bani şi gânduri.

De-ţi rămane-un mărunţiş, să ai colo de o bere
Poţi să zici că luna asta, câştigat-ai o avere.
Şi-uite aşa, într-o zi două, am rămas fără bănet
O iau iară de la capăt, spre birou cu drag mă-ndrept.

Pe Somes in jos, pe un mal frumos

Prima primăvară din viaţa mea

Te-am întâlnit pe tine, atunci, întâia oară
Şi pentru prima dată simţeam că-i primăvară.
După atâţia ani de ierni înfrigurate
Ai apărut tu, rază, şi le-ai schimbat pe toate.
Lumină şi căldură, o strălucire pură
Ce-a alungat pe veci culoare iernii sură.

Tristeţea mohorâtă ce-mi îngheţa fiinţa
Zâmbind ai alungat-o şi-ai aţâţat dorinţa.
Întâia primăvară tu mi-ai adus-o-n palmă
Mi-ai strecurat-o-n suflet cu o voinţă calmă.

Iubire mi-am dorit şi pentru prima oară
Simţindu-te alături, ştiam că-i primăvară.
Ştiam că primăvara de fel e trecătoare,
Dar vara promitea călduri mistuitoare.

Şi pentru prima oară simţeam că-i primăvară
Şi pentru prima oară ştiam că va fi vară.

“Coliba unchiului Tom”, de Harriet Beecher Stowe

Am recitit “Coliba unchiului Tom”, de Harriet Beecher Stowe.

O citisem demult, in copilarie, si imi aminteam doar vag in ce consta subiectul cartii.

Romanul a urmarit sa surprinda conditia sclavului si viata celor privati de libertate. Vieti inumane si destine crunte…

In centrul povestirii se afla unchiul Tom, un sclav de o cinste exemplara si un caracter ales, care alege sa se dedice religiei si sa-si inchine viata lui Dumnezeu, singurul pe care-l recunoaste ca stapan. Cu toate ca trupul lui este vandut de la un stapan la altul, sufletul ii ramane intangibil.

O credinta puternica, dusa pana la limite, care-l ajuta sa-si indeplineasca dorinta de libertate, dorinta implinita cu pretul vietii.

Dar ce inseamna viata pe pamant, cand esti convins ca la capatul ei te asteapta Dumnezeu, cu bratele deschise si zambetul pe buze?

Cata credinta trebuie sa ai sa poti gandi si simti astfel?!?

O credinta nemarginita!

Nu e decat un roman, insa, citindu-l, ajungi sa te intrebi daca au existat astfel de oameni. Cati dintre noi, cei care traim in ziua de azi, am fi capabili de un astfel de devotament fata de Dumnezeu?

Sunt convinsa ca cei mai multi dintre crestini, cu toata pretentia lor de “oameni credinciosi”, s-ar lepada de Dumnezeu in fata mortii, cand aceasta li s-ar parea o nedreptate.

O carte frumoasa, care n-ar trebui sa lipseasca din bibliografia obligatorie a elevilor pentru ca  citind-o, sa invete de timpuriu ca fiecare om are un suflet, ca fiecare om are dreptul la viata si la libertate, astfel incat sa-si poata alege si  influenta singur destinul.

“Belgravia” de Charlotte Bingham

A trecut ceva vreme de cand n-am mai comentat nici una din cartile citite. Asta nu inseamna ca n-am mai citit....

“Belgravia”
Un roman de dragoste modern. O carte draguta, usurica, dar fara nimic care sa te impresioneze.
O Anglie moderna, dar totusi incorsetata in traditii, o nobilime ce-si rezerva in continuare privilegiul de a fi crema societatii si care nu-si pleaca urechea decat la sunetul banilor.
Pe scurt, aventuri si idile in lumea buna, casatorii din dragoste, sau, in lipsa ei, din interes.
Genul de roman de duzina, scris in doua dupa-amieze si citit intr-una, insa ajuns peste noapte best-seller.
Buna de citit in tren.

DRAGOBETELE

Dupa o legenda romaneasca, Dragobetele este fiul Babei Dochia, zanul dragostei zburatoarelor si erosul primavaratic al flacailor si fetelor.

Comemorarea Dragobetelui,  poporul o leaga de zilele  inceputului imperecherii pasarilor, care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. Logodna de primavara a pasarilor  a devenit si o sarbatoare a erotismului uman.

In ziua lui Dragobete nu se lucreaza: “Cel ce lucreaza atunci, ciricaie ca pasarile toata viata.” (A. Fochi) Se credea ca “Dragobete e flacau iubaret si umbla prin paduri dupa fetele si femeile care au lucrat in ziua lui.”

Flacaii si fetele, in haine de sarbatoare, se strangeau pe dealurile eliberate de zapada de la marginea satului, adunau ghiocei si branduse, se veseleau in jurul focurilor aprinse, spunand glume cu substrat erotic, iar la pranz coborau in goana spre sat, fiecare baiat fugarindu-si partenera preferata. Daca o prindea, conform datinei, putea s-o sarute in vazul tuturor. Pentru varstnicii spectatori era un semn aproape sigur ca la vara sau la toamna vor juca la o noua nunta. 

Valentine's Day

Ei bine, in urma cu ceva ani, pe vremea cand eram tanara si nebunatica, intr-o sfanta zi de Valentine's, m-am casatorit. :))

M-am casatorit pentru  o zi.

In fata Casei de Cultura a Studentilor se oficiau casatorii pentru o zi.  Era un codoi lung..... cat o zi de post. O coada lunga si lata pe vreo 3-4 randuri.  Toti tinerii parca 'nebunisera.

Iubitului meu de pe atunci, mai nebunatic decat mine si totodata mai tanar cu vreo 5 ani (toti iubitii mei au fost mai tineri decat mine cu cativa ani) i s-a facut de insuratoare si-a tinut mortis sa ne casatorim.  :)))   Eu, suficient de nebunatica, dar nu suficient de romantica, i-am spus:

"Dragul meu, io te iau.... dar daca stau la coada asta, pana ne vine randul, imi trece iubirea si gasesc pe altul. Fa' ceva si ia-ma repede, altfel, pe cuvant ca n-o sa ma ai"

Si a facut! A gasit niste amici "in fata" si-am intrat in rand.

Cand am ajuns in fata ofiterului starii civile, ne-a intrebat:

"Sunteti hotarati sa faceti pasul?"

EL: "DA, suntem!"

EU: "Nu-s!"

Ofiterul: "Atunci treceti inapoi la coada. Poate, pana va vine din nou randul, va hotarati!"

Cand am auzit una ca asta, i-am sarit iubitului meu de gat, l-am sarutat mai-mai sa-l inabus si i-am spus ofiterului:

"Uite dom'le cat sunt de hotarata! M-am hotarat brusc! Marita-ma!"

Ne-a dat si certificat de casatorie :)) Pe el scria: Termen de valabilitate: 1 zi.

Si ca sa pecetluim casatoria noastra, ne-am facut si o fotografie..... O mai am si acum. 

Noi doi, sarutandu-ne intr-o imensa inima rosie.

Sa mai zica cineva ca nu-s romantica!

FASOLE CU CIUPERCI SI PRAZ

Ingrediente
- 300 gr .fasole
- 200 gr pasta rosii
- 100 gr ciuperci
- 2 fire de praz
- 1/2 radacina de telina (sau chiar una intreaga)
- vin alb
- putin zahar
- ulei
- piper, sare, o foaie dafin, putin cimbru.

Modul de preparare

Telina si prazul se curata si se taie bucati, se prajesc in ulei, dupa care se adauga ciupercile taiate felii si vinul. 

 Cand a scazut toata zeama se pune pasta de rosii, sarea, piperul, foaia de dafin si cimbrul si se lasa la fiert 15- 20 de min. Fasolea fiarta si stoarsa se amesteca cu sosul pregatit si se tine pe foc domol pina scade. Se serveste calda, ornata cu marar verde. 

 

LA SANIUS

Pe vremuri.... ningea mult si iernile erau inzapezite,
Imi amintesc acum copilaria cu multe zile fericite.
Duminicile ne trezeam, bagam rapid ceva in gura
Si-apoi porneam cu toti spre deal, taind-o drept pe aratura.

Urcam pana in varf de deal, pasind cu greu, mergand agale
Apoi, suind pe saniute, porneam cu chiote la vale.
Gerul musca de prin obraji, zapada ne izbea in fata,
Dar eram plini de veselie si dealul se umplea de viata.

Zapada se topea pe haine, ne simteam uzi si inghetati
Si dupa cateva urcusuri, eram cu toti epuizati.
Abia ne mai taram spre casa, iar drumul parca se lungea,
Ne asezam pe saniuta si bietul tata ne tragea.

Picioarele ne inghetau de la atata nemiscare,
Iar noi il indemnam pe tata, sa fuga cat poate de tare.
Cand ajungeam in fine-acasa, unde in soba ardea focul
Stiam, fara de echivoc, ca langa ea ne este locul.   :)))

Peste cu cartofi la cuptor

Ingrediente:

• file de pangasius
• cartofi
• ceapa
• usturoi
• ulei de masline
• sare, piper, patrunjel.

  Se unge tava cu ulei de masline. Se aseaza un strat de ceapa taiata pestisori, iar  peste ceapa se aseaza pestele file, stropit cu mujdei (usturoi frecat cu sare, ulei de masline si apa).

Cartofii se taie rondele subtiri si se aseaza deasupra pestelui, se stropesc cu ulei de masline dupa care se sareaza, se pipereaza si se presara frunze de patrunjel.

Se acopera cu folie de aluminiu si se da la cuptor. Dupa 20 de minute se descopera tava si se lasa sa se rumeneasca.

E foarte simplu de gatit si foarte bun. Ca sa nu fie prea gras si sa-i dea o aroma deosebita, la final am stropit cu putin otet balsamic. 

 

FRIG

Sau....Drag imi e caloriferul
Cand se inteteste gerul

Iarna asta friguroasa
Ma face sa stau in casa.
Abia scot nasu’ afara
Si fug la caldura iara.

Lunga e precum un veac,
Dar i-am gasit eu un leac:
Vinul fiert cu scortisoara
Face iarna mai usoara.

Beau o gura din licoare
Si-mi imaginez ca-i soare.
De vreau timp canicular
Imi mai umplu un pahar.

Si-uite asa, imi fac caldura
Cu o simpla bautura,
Iar cand oi vedea factura,
Voi striga pe data: URAAAA!

Orez prajit

Azi am gatit din nou!

 Tot rasfoind netul, am dat peste o reteta care mi s-a parut simpla si, in acelasi timp, gustoasa. N-am mai stat pe ganduri si am trecut la treaba, ca o gospodina harnica ce ma aflu :)

Ingrediente

150 gr orez lung (basmati)
2 morcovi
2 pumni de mazare (congelata)
1 ceapa medie
4 catei usturoi
2 oua
50 ml sos de soia
1/2 lingurita ulei de susan
2 fire ceapa verde (optional)
4 linguri ulei

Modul de preparare

Orezul se fierbe cu sare, se strecoara si se lasa sa se raceasca. Se pune apoi la frigider pana a doua zi. Se infoaie un pic cu o furculita.

Se taie morcovul cubulete mici, mici. Se taia ceapa si usturoiul felii nu foarte subtiri.

Ouale se bat cu putina  sare.

Se incinge uleiul intr-un wok si se adauga legumele, inclusiv mazarea. Se prajesc la foc mare pentru cca 3 minute, (nu trebuie sa se inmoaie prea tare).

Se adauga ouale peste legume si se amesteca rapid sa se faca jumari si sa se desfaca bucatele mici.

Se adauga orezul si se amesteca rapid, cam 1 minut, pana se incalzeste.

 Stingem focul, se adauga sosul de soia si uleiul de susan si se amesteca bine pana orezul capata o culoare maronie uniforma. Se gusta de sare, dar sosul de soia e destul de sarat, probabil nu va fi nevoie de sare in plus.

Se adauga ceapa verde tocata rondele.

 Eu n-am avut ceapa verde, asa ca am renuntat la rondele :)  Oricum, a iesit bun. Puteti sa incercati reteta. Merita!