Ani de liceu, cu emotii la romana.... (3)

Si uite-asa a trecut primul trimestru… si a venit Revolutia.

Totul a fost dat peste cap. Profesorii nu mai stiau ce atitudine sa ia, nici fata de scoala, nici fata de elevi. Era un haos de nedescris. Din profesori severi, devenisera (aproape toti) niste miserupisti. Nu mai predau ca inainte, nu ne mai pretindeau sa stim la fel de mult ca inainte, nu mai conta daca lipsim sau daca suntem la scoala. Orice scuza era acceptata. Parca nici “tanti” de romana nu mai era asa de pornita impotriva mea, chiar daca nu ma iertase cu totul, nici macar atunci cand toate fetele au inceput sa vina la scoala fardate si machiate de nu le mai recunosteai, cu fuste scurte si mulate, cu tinute sexy de parca mergeau la discoteca in plina zi… Eu ramasesem, cel putin in ochii ei, oaia neagra a clasei.

Si-a venit si Bacul…..la romana.

Am intrat in sala. Erau doi profesori care ne supravegheau, dar nu-i cunosteam pe nici unul dintre ei: un barbat si o femeie. O tanara draguta si binevoitoare, care ne-a spus:

“Cartile ar fi bine sa le puneti pe pervaz. Daca le lasati pe banca, sa le ascundeti cand intra cineva, ca sa nu avem probleme”.

Eu, constiincioasa si corecta ca intotdeauna, mi-am pus cartea pe pervaz. Majoritatea si le-au lasat pe banca.

Ne-au dat subiectele, ne-au urat succes si “la treaba”. Nu mai stiu care erau subiectele, dar printre ele era si Eminescu.

“Perfect, mi-am zis. Daca e si Eminescu, tot o sa scriu de-un 6, chiar daca n-o sa stiu nimic la celelalte subiecte. ”

Si incepe lumea sa scrie de zor, si chiar mai de zor sa rasfoiasca manualele. Ma uitam la ei mirata, cat de relaxati copiaza, ma uitam si mai mirata la profesori, cum se uita si nu zic nimic…. si, incep si eu scriu… tot ce stiam.

Mai scriam, mai gandeam…mai visam la Eminescu si la versurile lui si incercam sa-i comentez versurile dupa cum le simtem eu… cu gandurile si trairile mele.  Profesoara cea tanara, vazandu-i pe ceilalti cum scriu de zor, si vazandu-ma pe mine ca mai mult stau decat scriu, foarte draguta m-a intrebat:

“Nu vrei sa iei si tu cartea?”

I-am facut semn ca nu. Ma descurc si fara. Si-am continuat in ritmul meu lent, mai mult gandind decat scriind.

 La un moment dat, s-a deschis usa, toate cartile au zburat iute in pupitre, iar in sala a intrat profa de romana…in control :D

“Cum merge?” s-a interesat ea, plina de solicitudine.

“Bine, se descurca.” A raspuns tanara, dupa care i-a soptit ceva profei, iar aceasta s-a uitat in directia mea, am vazut-o cum m-a “recunoscut” si cum chipui i s-a luminat de un zambet rautacios.

Banuiesc ca tanara i-a spus ceva de genul: “Se descurca toti, mai putin fata aceea, care nu prea scrie si nici sa copieze nu vrea.”

Iar pe chipul zgripturoaicei am citit ceva de genul: “Aaaa Nicoleta? Sigur ca nu stie….de unde sa stie parasuta aia?”  :D

Cand am terminat de scris si-am mers la catedra sa predau lucrarea, tanara s-a uitat plina de compasiune l-a mine si-a intrebat:

“Chiar n-ai stiut nimic?”

“Am scris cate ceva.”

Si-a aruncat ochii peste lucrarea mea si cu un zambet amabil si cu o oarecare usurare in glas, mi-a zis:

“Oricum, o sa primesti un punct pentru ca ai un scris foarte frumos.”

Mi-a mai saltat si mie inima si-am mai prins putin curaj.

 A venit si ziua in care se dadeau rezultatele.

Emotii mari, neliniste si teama in suflet. Ma uit pe lista si incep de pe la nota 6….in sus. Si urc cu privirea…si urc….si urc… si ajung pe la 8,50. NU-s. Simt o intepatura in inima. Merg inapoi la 6 si de data asta o iau in jos. NU-s. Printre cei admisi, nu ma gasesc. O clipa, am inghetat!

O aud pe-o colega exclamand uimita:

“Uite-o pe Nico unde-i!!! A 3-a pe lista!”

Ma uit sus … desi nu mai vedeam nimic. Mi se impaienjenisera privirile.

X-ulescu…. 10,00

Y-grecescu…..10,00

Nicoleta…..9,50

 

Ma uitam si nu-mi venea sa cred. 9,50???? A 3-a dintr-un liceu intreg??? Eu care nu copiasem??? Eu care de mai bine de un an nu invatasem aproape nimic la romana???

Si dintr-o data mi s-a facut “dor” de profa de romana. A fost singura data cand mi-am dorit sa fie langa mine, sa-i pot spune:

“Uita-te bine, cucoana! Sunt a 3-a pe lista, pentru ca am avut o profesoara imbecila ca tine. Daca as fi avut o profesoara buna, as fi fost prima!”