Este denumirea populara a sarbatorii bisericesti ce se tine la cincizeci de zile de la Pasti, fiind inchinata Sfintei Treimi.
In acelasi timp, Rusaliile desemneaza fiintele mitologice, spiritele feminine capricioase si rele, asemanatoare sau identice cu ielele, care sunt deosebit de active in timpul sarbatorii.
Se considera ca, incepand din ziua de Joi-Mari sau din ziua de Pasti si pana la Rusalii, “cerul se deschide”, adica granitele dintre lumi dispar si sufletele mortilor vin pe la casele lor. Duminica Rusaliilor este ultima zi in care sufletele celor morti mai sunt tolerate printre cei vii.
De aceea, majoritatea obiceiurilor si ritualurilor din saptamana Rusaliilor au drept scop petrecerea spiritelor mortilor, in lumea de dincolo. Aceasta se face prin pomeni, jocuri, petreceri, dansuri, descantece, unul din jocurile specifice fiind Jocul Calusarilor. “In ziua de Rusalii nu se lucreaza absolut nimica; altfel te iau Rusaliile.” (Credinte si superstitii – A. Gorovei)
Pentru a se feri de Rusalii, care in toata aceasta saptamana, dar mai ales in noaptea dinspre sambata spre Duminica Pogorarii Sfantului Duh, erau deosebit de periculoase, provocand vatamari fizice si psihice, oamenii puneau pelin, usturoi si alte plante care protejeaza impotriva duhurilor rele, la usi si la ferestre, nu scoteau nici un lucru afara din casa, nu plecau la drum, nu intrau in padure, ocoleau rascrucile de drumuri si nu se suiau in copaci, evitau sa se scalde in apa. In afara pelinului, leusteanului sau bozului, care erau purtate la brau in aceste zile, Rusaliile erau legate si de cultul teiului si al romanitei. Cu ramuri de tei se ornau portile si intrarile sau interioarele bisericilor. Aceste ramuri de tei erau uneori pastrate si folosite in scopuri magice: “Din teiul de Duminica Mare, cand vara ploua cu piatra, e bine sa se arunce afara o crenguta, caci piatra inceteaza.” (T. Gherman)
Floarea de romanita, simbol solar, prezenta in ghicitul premarital, se bucura, de asemnea, de mare atentie in zilele de Rusalii. “Chite culese de romanita, erau duse la biserica sa citeasca popa liturghia peste ele.” (S. Mangiuca)
Rusalele erau considerate niște spirite ale văzduhului, apărând din desișurile pădurilor sub înfățișarea unor zâne tinere și frumoase, mari iubitoare de cântec și joc, sau sub forma unor făpturi bătrâne și hâde, înarmate cu tot felul de obiecte tăioase. “Horele Ielelor” sau locurile unde se desfășurau acestea (mai ales la răspântii de drumuri sau în poienile din pădure și malurile apelor) erau considerate deosebit de periculoase. Bolile cauzate de Iele (luatul minții, luatul șalelor, luatul piciorului, etc.) purtau numele de luatul din căluș, deoarece se considera că ele se pot vindeca prin jocul călușarilor în jurul bolnavului.
CĂLUȘARII
Dans popular românesc de flăcăi, executat mai ales în formă rituală în săptămâna Rusaliilor, având drept scop magic izgonirea Rusalelor (Ielelor) sau bolilor induse de aceste spirite.
Călușarii – cel mai reprezentativ și cel mai spectaculos dans popular românesc se integrează într-un complex mitologic și ritualic de o extraordinară vechime, cele mai vechi descrieri ale acestui dans intâlnindu-se la Dimitrie Cantemir.
Jocul Călușarilor, practicat în săptămâna Rusaliilor avea multiple funcții de magie apotropaică (de apărare împotriva duhurilor rele), de magie vindecătoare, de stimulare a fertilității și fecundității, fiind, totodată, și un rit de inițiere masculină.
