Despre respect...

Ma gandeam azi, in timp ce faceam curatenie prin casa, la femeile de servici.

Acele femei, nelipsite de la locurile noastre de munca, pe care de cele mai multe ori nici nu le bagam in seama sau, chiar daca o facem, nu le aratam respectul cuvenit.

Si cand spun respect, nu ma refer doar la faptul ca le salut ori de cate ori le intalnesc, sau ca le zambesc si schimb cateva politeturi cu ele de cate ori se iveste ocazia, ci la faptul ca nu le consider “prietene” ca si pe celelalte colege de servici, nu le consider egalele noastre si nu le caut compania, pentru ca m-as rusina cu astfel de prietenii.

Nu cred ca sunt singura care gandeste astfel.

Si totusi, sunt niste femei cinstite, care castiga niste bani cinstiti, facand o munca grea si neplacuta.

Ii respectam in schimb pe cei care au bani.

“Domnule Cutare, ce onoare sa va intalnesc”. 

“Domnule Cutare, tot respectul.”

N-ai spune niciodata asta unei femei de servici. Pentru ca e simpla, n-are bani, n-are situatie. Dar omul acela, cu bani, care, de cele mai multe ori, a mintit, a inselat sau a furat, ca sa ajunga la situatia actuala, de ce merita mai mult respect? De ce e o onoare sa-l intalnesti sau sa-l ai “prieten”?

De ce respectam, uneori inconstient, necinstea si parvenitismul?

Sau, ce respectam in final? Omul, ori banul? In fata cui ne inchinam?

La dieta

Privind la oglinda des
Imi fu' clar si pe-nteles
Ca am forme prea rotunde.
Sa mai slabesc ar fi de unde
Si m-am hotarat pe data
Sa devin mai "delicata".
Am gasit si o dieta
Cea mai buna existenta.
Nu stai sa tot cantaresti,
Sa masori, sa potrivesti...
Cand te simti infometat,
Ai luat si ai mancat.
Spanac, stevie si brusturi
(Fiecare dupa gusturi)
Fructe, rosii sau gulii
Cu putine calorii,
Portocale, mandarine,
Banane cu proteine.
Chiar si lapte degresat
Si orez decorticat.
Poti manca pe saturate
Din aceste dulci bucate.
A 5-a zi esti fericita
Poti manca carne de vita.

Mananci atat cat doresti
Si-n 7 zile slabesti.
Daca e precum se spune,
Ai dat jos 5 kile bune.

Prima zi e zi de fructe,
Poti manca oricat de multe.
Mai bei si-un suc de afine,
Dar de foame nu-ti prea tine
Si astepti ora la care
Te duci iute la culcare
Si visezi numai mancare
Consistenta, hranitoare.
Te visezi cu burta plina
Iar a doua zi, senina,
Te trezesti ambitionata
Sa mananci numai salata.
Leguma fiind de baza
Mai faci si-o supa de varza,
Iar seara pe la vreo opt
Te delectezi c-un cartof copt.
Un deliciu satios...
Mic cartoful, dar gusos!

Cu cine ma voi marita?

In urma cu ceva ani buni, nu-mi mai amintesc ce varsta aveam, ne-am gandit noi, eu si sora mea, sa ajunam in ziua de Boboteaza, asa cum spune traditia, ca sa ni se arate in vis cel cu care ne vom marita.  Cu alte cuvinte, trebuia sa nu mancam nimic toata ziua, sa tinem post negru, iar seara, inainte de culcare, sa ne spunem rugaciunile si sa ne dosim sub perna cateva obiecte cu puteri magice :))  printre care grau, carbune, un pieptene …etc. (pe restul le-am uitat).

Am rabdat astfel o zi intreaga de foame….si-mi era o foameeee…. dar si curiozitatea era mareeee :))) Cu chiu cu vai, tot incercand sa ne abatem gandurile de la mancare, a trecut ziua si s-a facut seara. La televizor era filmul biografic despre viata lui Elvis, ceea ce era de bun augur. Il mai vazusem la cinema cand aveam vreo 10 ani si stiam ca are sa-mi placa, asa ca, eram multumita la gandul ca aproape doua ore, ma voi concentra la film si voi mai uita de foame, dupa care ma voi culca….si voi visa pe acela care-mi e sortit.

 In sfarsit, dupa o zi “lunga cat o zi de post” a venit si momentul sa ne culcam. Mama, grijulie, ne-a indemnat sa ne culcam si ne-a asigurat ca la 00:30, adica "maine", ne trezeste sa mancam ceva, sa nu “murim” de foame. Cu gandul ca vom manca in curand, ne-am culcat. Am adormit greu si am avut un somn agitat. Dormeam, dar eram intr-o stare de semiconstienta. Stiam ca trebuie sa visez "ce trebuie" si sa visez repede, inainte ca mama sa ne trezeasca. Inca sub impresiile lasate de filmul din acea seara, am inceput sa-l visez pe Elvis, sa-i visez anturajul si bodyguarzii... si in tot iuresul acela de vise si ganduri, prin somn, eram nervoasa si suparata ca trece timpul si constientizam ca nu acesta e visul pe care trebuie sa-l visez. Si totusi cand m-am trezit, mi-am amintit de o frantura de vis in care aparea un barbat. N-avea nici o legatura cu visul de dinainte.... cel cu Elvis. Era un barbat saten, nu-i desluseam fata si trasaturile, era inalt, cu un trup subtire, dar atletic, imbracat la costum si cu o geanta diplomat in mana. Pe el il vazusem clar.... si era singurul care ar fi putut fi, din tot visul acela alambicat, viitorul meu sot.

 L-am intalnit intre timp pe iubi, care nu semana deloc cu barbatul din visul meu. M-am indragostit de el si eram convinsa ca e jumatatea mea. Cu aceasta convingere, m-am gandit din nou la visul acela si mi-am pus niste intrebari, firesti.

Oare visul acela, a fost o premonitie, iar iubi nu e barbatul care mi-a fost sortit? Sau….(ceea ce inclin sa cred ca e adevarul)…. barbatul acela, a fost o plasmuire a mintii mele, o imagine a ceea ce speram sa intalnesc, a tipului de barbat pe care mi-l doream.

Mereu m-au atras barbatii sateni, mai mult slabi decat bine facuti, eleganti, stilati si cu bani :))  Nu-i de mirare ca am visat un barbat saten, subtire, la costum si cu servieta diplomat in mana. Din moment ce acesta era idealul meu masculin, exista o mare posibilitate sa ma indragostesc la un moment dat de un astfel de barbat si sa ma casatoresc cu el. Probabil la fel s-a intamplat si cu alte fete, care au visat, s-au casatorit cu un barbat care aducea cu cel din vis, iar de aici superstitia ca practicand acest ritual, il vei visa pe cel cu care te vei casatori.