Distanţa dintre noi se face tot mai mare,
Eu am rămas în urmă, tu te-ai pierdut în zare.
Privirea, doar o clipă, de-o-ntorci spre îndărăt,
N-ai şti că sunt acolo, căci nu pot să m-arăt.
Pe umeri port o stâncă şi zac sub ea strivită
Şi n-am nici o speranţă că poate fi urnită.
Candva cărai tu stânca şi-aproape te-a zdrobit,
Dar eu eram prea oarba, de mult ce te-am iubit.
Când tu erai sub stâncă, eu te vedeam pe tine,
Azi tu vezi numai stânca şi nu mă vezi pe mine...
