Sa va povestesc ce mi s-a intamplat.....

Ieri am facut ceva ce n-am facut niciodata: am raspuns avansurilor unor baieti...pe strada.
Baietii aveau cinci ani, iar avansurile i le faceau nepoatei mele 
Atunci m-am gandit eu: "Nico ... ti-a trecut vremea!"

Mergand noi in pas de plimbare, am trecut pe langa doi baietei. Am observat cu coada ochiului cum cei doi se tot agita in jurul nostru - unul cu o bicicleta, iar celalalt cu o trotineta - pana cand, unul dintre ei, mai indraznet, mi se adreseaza:
- Sarumana! Ce fetita frumoasa aveti!
Nu m-am putut opri sa nu izbucnesc in ras. Cand am vazut fata Marei, am izbucnit pentru a doua oara in ras.
- Cati ani are? ma intreaba baiatul.
- 3 ani, zic.
- Nu se poate! Noi avem 5 ani si e cat noi.
- Da, e cat voi, pentru ca e inalta. Dar nu are decat 3 ani.
Cam dezamagiti baietasii, dar totusi, insistenti. Ba sa afle cum o cheama, ba daca mai are frati si surori, ba daca mai trecem prin zona, ca ar vrea sa ne mai vada (pe Mara, nu pe mine) 
Ca sa ne arate cat de barbati sunt, indraznetul spune:
- Eu am gagica.
- Si eu am gagica... zice repede celalalt.
- Si eu am gagica.... sare repede Mara. 
La care unul dintre baietei o lamureste:
- Tu nu ai gagica. Tu ESTI gagica!

Siu uite-asa, dupa ce le-am promis baieteilor ca o sa mai trecem pe-acolo (candva), am plecat mai departe, foarte amuzata de incident. Ca sa vezi.... frumusica asta mica, deja face victime.  Doi dintr-un sut.  Bravo ei

SOARE DE VARA

Mi-e soarele de vară necredincios iubit

Pe-al cărui braț fierbinte ades am adormit.

 

Căzută-n toropeală ca într-un dulce vis,

Dorința de iubire în mine a aprins.

Pe trupul meu flămând de-o caldă mângâiere,

Simt raza lui fierbinte, jucându-se-n tăcere.

 

 Ca un amant cuminte ce nu vrea nici o plată,

Începe-un joc erotic, ma-mbracă-n ciocolată,

Ca tot el, mai apoi, cu buze de jăratic,

Să se lipeasca tandru, de trupul meu molatic.

 

Îmi explorează pielea, bucată cu bucată,

Nu lasă nici o palmă din trup nesărutata.

În palme îmi ia sânii, îi simt cum îmi iau foc

E îndrăzeț, și totuși, îmi place al lui joc.

 

Mă vede așa goală, lipsită de veșminte

Și-l simt cum se repede la coapsa mea fierbinte,

Iar coapsa se deschinde și ca-ntr-o-mbrațișare

Primește înăuntru înfierbântatul soare.

 

De mă iubește azi, iar mâine mă înșeală,

Nu plâng, nu îl blestem și n-o iau drept greșeală.

Pe-atâtea alte trupuri eu știu că le desfată,

Dar nu sunt nici geloasă și nu-s nici supărată.

Pleacă dorule, departe!

În suflet am un dor ce tare greu mai trece,

S-a așezat acolo și nu mai vrea să plece.

L-am luat cu vorbe blânde, am plans, am implorat,

N-a spus nici nu, nici da și nici n-a comentat.

Ori nu a auzit, ori n-a vrut să-nțeleagă

Ori n-am fost hotărâtă și i-am părut prea bleagă.

Urmare e aceasta, stimații mei amici:

Eu nu mai am soluții, iar doru-i încă aici!

 

Întreb în stânga-n dreapta, la neamuri, cunoscuți:

- “Hei, care-mi ești prieten și poți să mă ajuți?

Nu vreau decât o vorbă, un sfat ajutător,

Cum pot să pun pe fugă pârdalnicul de dor?”

Cu toții sar cu sfaturi, îndemnuri și povețe,

Ba foarte înțelepte, ba foarte șugubețe.

Le iau pe fiecare și-ncep să le aplic,

Dar după înc-o lună, tot n-am făcut nimic.

Dorul e încă-acolo, stăpân fără țidulă,

Iar eu, de-așa o luptă, încep să fiu sătulă.

 

Pe când mă împăcasem cu gândul că nu-i chip

Să fac dorul să plece – mă sfătuiește-un tip:

“Dă-i dorului papucii, dacă voiești să plece,

Să vezi c-o ia din loc, de nimeni nu-l întrece.”

 

Papucii sunt sub pat, păstrațí într-o cutie,

Să îi găsească acolo, de-o fi ca EL să vie,

Dar el n-a mai venit și nici n-a mai sunat,

Că îl aștept să vie precis a și uitat.

M-aplec iute sub pat, papucii îi zăresc,

Nici nu mai stau pe gânduri, pe loc ma hotărăsc.

 

Acum îl înțeleg, biet dor, că n-a plecat,

Când atârna de dânsul speranța de sub pat.

Și mai realizez: sunt cea care-a greșit:

I-am spus dorului “pleacă”, dar tot eu l-am oprit.