De Craciun

Odaia mi-am impodobit cu crengi de brad si lumanari,

Acum astept colindatorii, sa faca pe la geam cantari.

Sa cante cum e obiceiul, precum cantam si eu odata,

In noaptea Sfanta de Craciun, in noaptea asta minunata.

 

Ii voi pofti apoi pe toti, sa vina-n casa, la caldura,

Sa se-ncalzeasca langa foc ori c-un pahar de bautura.

Le voi asterne-o masa mare cu tot ce-am pregatit mai bun

C-asa-s "platiti" colindatorii in Sfanta noapte de Craciun.

Bradu-i frumos impodobit cu beculete si beteala

Miroase-n jur a cozonaci, a prajituri si portocala.

Pe foc e oala cu sarmale, ce clocoteste-mbietor

Si-un purcelus micut, de lapte, se rumeneste  in cuptor.

 

Vom inchina cate-un pahar de tuica tare ori vin fiert

Apoi, de mai suntem in stare, o dam putin si pe desert.

Si colo catre dimineata, cand zorile la geam vor bate

O vor lua cu toti din loc, ca sa colinde mai departe.

 

Meniul meu de Craciun :)

Maionezele...nelipsite de la nici o sarbatoare. 
Maionezele…..nelipsite de la nici o sarbatoare.
Anul asta, am facut mai putine ca de obicei. M-am limitat la oua umplute (preferatele mele) si salata de conopida cu maioneza.

Nu are rost sa mai dau retetele, pentru ca toata lumea le stie

 

Meniul meu de Craciun :)

 ZEAMA ACRA DE AFUMATURA CU MOARE
In aceste zile, cand mancarea e din belsug, cred ca cel mai bine merge o zeama acra. Si cum e „sezonul” verzei murate, am ales sa fac o zeama de afumatura cu moare.....

N-am folosit nici o reteta, pentru ca la asa ceva, nu e nevoie de reteta.

Am pus la fiert afumatura (o coada de porc) impreuna cu carnatul afumat taiat feliute si putin kaiser taiat bucatele, toate in apa doar cat sa le acopere, cu putina sare. Nu am pus decat putina sare, deoarece zeama de moare este sarata si am preferat s-o dreg la final. Cand carnea a fiert, am adaugat legumele congelate (amestec de morcov, patrunjel, mazare) am turnat peste ale ½ l moare si le-am lasat sa fiarba la foc domol.

O zeama simpla, usoara si gustoasa, care sa taie greata dupa prea multa friptura.

 

Meniul meu de Craciun :)

PRAJITURA CU NUCA SI NESS

Pentru blat:
6 oua, 6 linguri zahar, 150 g nuci prajite si macinate, 2 linguri faina, 1 lingurita praf copt, vanilie.

Se separa ouale. Albusurile se bat spuma cu zaharul si vanilia. Se adauga galbenusurile. Se amesteca bine. Se adauga faina amestecata cu praful de copt, dupa care nuca macinata. Se amesteca cu grija.
Se unge o tava, se toarna compozitia si se da la cuptor pana se coace.
Blatul scos de la cuptor se lasa la racit, dupa care se taie in doua pe orizontala.
Intre timp preparam crema: Un pachet de unt, la temperatura camerei, se freaca pana devine spuma cu 200 g zahar farin. Se adauga 2 oua si se amesteca bine, apoi 2 lingurite de ness si 150 g de nuca prajita si macinata. Totul se amesteca bine cu mixerul pana devine o crema spumoasa.
Peste prima foaie de blat se intinde crema si se pune cea de-a doua foaie de blat.
Din cacao, apa si zahar preparam o glazura cu care ungem prajitura.

 Nu e foarte aspectuoasa, dar va asigur ca e foarte buna :)

Scrisoare catre Mos Craciun

Mosule, in acest an
Stiu ca nu ai nici un ban,
Stiu ca-i saracie mare,
Dar iti scriu totusi scrisoare.

Dupa cum e obiceiul,
Imi  iau foaia si condeiul
Si din cateva cuvinte
Formulez o rugaminte.

Incerc  sa o scriu in rime,
Chiar de nu-s versuri sublime,
Poate te-oi  indupleca
Sa treci si prin casa mea
Si sa-mi lasi sub brad ceva.

Un cadou mai mic as vrea,
Asta, daca s-ar putea....

Mic de tot, dar sa sclipeasca,
Mana sa-mi impodobeasca,
Sa aiba si-o nestemata
Sa  fiu si mai incantata.

Mosule, nu-i neaparat
Sa fie si ambalat.
Mai bine baga-l in sac
Pe acel care mi-e drag
Si sub brad, fara de preget,
Sa-mi puna inelu-n deget.

Asta-i tot ce imi doresc...
Nu mai scriu, doar iscalesc.

 

Frumusete de copil....

Noaptea Strigoilor (2)

Practica ghicitului si a vrajilor colective, indatinata cu ocazia Noptii Sfantului Andrei, se numeste pazitul usturoiului: “Usturoiul se pazea in credinta ca in aceasta noapte supranaturalul malefic, in primul rand strigoii, ar putea sa-i fure puterile curative si protectoare”. (V. Butura)

La Zorleni, jud. Vaslui, paza usturoiului se facea astfel:

Inspre Sfantul Andrei, intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete avand fiecare fata cate o paine, trei caciulii(capatani) de usturoi, un fir de busuioc, legate cu gaitan rosu si o sticla de rachiu. Lucrurile acestea le pun pe o masa, intr-un colt al casei si le acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic cu o lumanare aprinsa care arde de cu seara pana la ziua. Langa masa – una la dreapta si una la stanga – stau de straja doua babe care baga bine de seama sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La datina aceasta, pe langa fete, se strang si flacai, mai ales cei ce traiesc bine cu fetele adunate. Ei tocmesc lautari, canta si joaca cu totii. Cand s-a facut ziua bine, un flacau ia intr-o covata sau pe o tabla mare toate lucrurile fetelor de pe masa (usturoiul, painile, busuiocul si sticlele de rachiu), lautarii ies afara, hora incepe, flacaii chiuie, iar flacaul cu lucrurile din covata, acoperita cu broboada rosie, joaca usturoiul in mijlocul horei. Usturoiul acesta e tare bun la casa. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdeiul in bors, ori in vin si le trece. Daca se fura usturoiul nu-i bine: la casa aceea nu-i Doamne ajuta si fetei nu-i merge bine. Usturoiul pazit primavara se pune in pamant si-i bun de leac. Furatul usturoiului se face de unii flacai ghidusi, ca sa rada ori sa faca in ciuda vreunei fete. (T. Pamfile)

 

Noaptea Strigoilor (1)

Noaptea Strigoilor este una din denumirile pe care le da poporul Noptii Sfantului Andrei. Se crede ca in aceasta noapte ies strigoii din morminte, lor li se adauga strigoii vii, iau coasele si limbile de melita si se duc la hotare, la raspantii de drumuri, unde se bat cu ele. Bataia e intre strigoii vii si cei morti. “Daca n-au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor sa suga sange. De aceea se mananca usturoi, se ung pe corp cu usturoi; ung cercevelele ferestrelor, usile, hornurile. Se astupa hornurile. Toate oalele se pun cu susul in jos. Nu se matura casa, nu se leapada gunoiul, nu se face lautatoarea” (T. Pamfile)

Poporul considera ziua de 30 noimbrie drept inceput de iarna. Dupa cum remarca B.P. Hasdeu, “Intaiul Decembrie se cheama Andrei-cap-de-iarna, iar iarna este vremea lupilor. De aceea, Sf. Andrei este peste lupi. Oamenii serbeaza Sf. Andrei pentru a nu fi mancati de lupi”. Strigoii si lupii fac parte din aceeasi categorie de fiinte infernale, incarnari ale stramosilor. Celebrarea cultului stramosilor ia forma de aparare impotriva strigoilor dar si impotriva lupilor, sarbatoarea fiind numita si Ziua lupului. Se spunea ca in aceasta zi lupul isi poate intoarce gatul in toate partile, in restul anului fiindu-i teapan; de aceea, in aceasta zi nimic nu-i scapa, ca isi vede chiar si coada.

Ca orice sarbatoare dedicata cultului stramosilor, este considerata propice pentru preziceri si vraji de tot felul. Era ziua prezicerilor meteorologice: se credea ca asa cum va fi noaptea de Sf. Andrei, asa va fi si iarna. “In aceasta noapte, unele fete merg la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul ciuturei pana cand se lumineaza bine fatza apei. Cand a ajuns lumanarea acolo, fata zice: Sfinte Andrei, scoate-i chipul in fatza apei, ca in vis sa-l visez, ca aievea sa-l vaz! Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede – se spune – chipul ursitului ei.”  (T. Pamfile)

 

 

Nu sunt moderna

Mâncat-am ieri sarmale, mi-am ignorat dieta,
Acuma stau si cuget privindu-mi silueta:
Cu 600 grame-s mai grasă decat ieri!
Cât trebuie să-ndure săracele femei...

Rabdam adesea  foame, ne punem pofta-n cui,
Ca de suntem grasane nu placem nimanui.

Femeia de-i moderna si de-i emancipata
Musai sa fie lunga si musai desirata.

Sa fie slabanoaga, sa n-aiba pic de burta
Sa-i iasa osatura din blugi cu talie scurta.

In schimb, sa aiba sanii, precum doua bidoane,
Chiar de o fi sa-si faca implant cu silicoane.

Sa aiba cracii lungi si pulpele subtiri
Cand o privesti intreaga, sa stai sa te tot miri:
Caci un picior il are, subtire cat o mana...
(S-arate asa de bine, se-abtine-o saptamana)

Nimic nu pune-n gura, decat aer si apa,
Sa aiba siguranta ca-n haine o sa-ncapa.

Un mar daca mananca si deja e prea mult.
La multe, bulimia, a devenit un cult.

Eu, vreau sa fiu subtire, dar nu sa ma abtin.
Sa nu mananc sarmale, e mult prea mare chin.
Mai bine demodata sa par in ochii lumii,
Doar n-o sa rabd de foame ca sa ma placa unii.

Nu vreau s-ajung schelet fara de muschi si vlaga
Sa fiu o lesinata, anemica si bleaga,
Sa n-am putere-n mana, sa-mi fie grea poseta...
Mai bine mananc tot! ... La naiba cu dieta!

OVIDENIILE - 21 noiembrie

Sub acest nume, in calendarul poporului , figureaza sarbatoarea crestina Intrarea in Biserica a Maicii Domnului.

Numele sarbatorii vine de la cuvantul slav vovedenie (a vedea).

Ziua era considerata un hotar dintre toamna si iarna fiind, conform stravechilor traditii pagane, dedicata cultului stramosilor. In spatial carpato-danubian, sarbatoarea coincide cu ultima zi de Filipi, sub numele Filipul cel schiop. In aceasta zi se ungeau  cuptoarele si peretii cu lut sau
var, pentru “a se unge ochii lupului”. Erau evitate orice discutii despre lup.
Pentru apararea de vraji si farmece sau duhuri rele, care incepeau sa fie active din aceasta zi, culminand cu Noaptea Strigoilor (30 noiembrie), usile si ferestrele caselor se ungeau cu usturoi. Se faceau pomeni pentru cei morti, mai
ales pentru cei inecati, aprinzandu-se o lumanare, langa care se puneau colacei. Incepand cu aceasta zi, femeile nu mai aveau voie sa bata rufele cu maiul, deoarece se credea ca orice lovitura cu maiul in timpul spalatului camasilor face ca “inecatii sa cada mai la fund”.

 Fiind perioada de cumpana a anului, Ovideniile erau propice ghicitului, dar mai cu seama pronosticurilor pentru iarna si vara viitoare. In Oltenia se credea ca daca ninge in aceasta zi, iarna va fi grea; daca va fi senin – atunci vara va fi secetoasa; de va fi nor si liniste peste vara vor fi boli.

Cat pe ce sa iau o tzeapa!

A adus cineva ieri la birou niste bijou-uri de vanzare. Tare frumoase! Aduse pe prin State, de la Tiffany & Co.
Bijuteriile cica de argint, cu marcaj, foarte frumoase, foarte ieftine…. Daca tot erau chilipir, m-am repezit si mi-am luat 3 seturi.

Am stat eu pe ganduri si m-am tot cugetat:

"Prea ieftine sa fie argint.  Ia sa merg eu la o bijuterie sa le verific, sa nu cumva sa iau o tzeapa"
Zis si facut! Nici vorba sa fie argint. Doar placate cu argint....
Iar am stat si m-am cugetat:

"Or fi ele gablontzuri, dar unul din seturi e asa de frumos, incat nu ma lasa inima sa nu mi-l fac cadou"  
I-am spus fetei ca nu mai vreau "marfa", pentru ca nu-i de "calitate", dar raman totusi cu un set, pentru ca-i deosebit si o sa-l iau chiar daca-i gablontz.
Azi, mandra de achizitia mea, m-am si "imbracat" cu setul: cercei, colier, bratara, inel.....
N-a trecut o ora de cand purtam bijuteriile, ca m-au apucat mancarimile si m-am umplut toata de bube pe mana, sub bratara.  Eu sunt alergica la metale.
Asa ca......din nou am fost nevoita sa-i spun fetei ca renunt la "marfa", pentru ca nu-i de "calitate".

Si ce frumoase erau….
Si ce tzeapa era sa iau…..

Ma faceam cu trei seturi de bijuterii pe care nu le puteam purta din cauza alergiei :D

Asa ca, din trei seturi, am ramas cu nimic! :((

Just me.....

TE-AM ASTEPTAT....

Te-am asteptat in fiecare zi

Din zori, cand ma trezeam cu somnu-n pleoape

Pana in noapte, cand tarziu, vedeam ca nu mai vii

Si franta, adormeam, cu zorile aproape.

 

Te-am asteptat in fiecare ora,

Iar ceasul il priveam ca pe-un altar

Nu respiram, s-aud bataia lui sonora,

Sperand ca asteptarea nu va fi-n zadar.

 

Te-am asteptat in fiece minut

Tragand de timp ca un pescar navodul,

Dar timpul, chiar mai lung mi s-a parut…

O asteptare ce nu si-a dat rodul.

 

Parca o vesnicie am stat si-am asteptat…

Un timp ce l-am pierdut si n-am sa-l regasesc

Ma simt de parca azi, din vis m-am desteptat

Nu vreau sa mai astept…. nu vreau sa mai iubesc.

Parcul Balnear Toroc

Zilele trecute, cu gandul sa facem o baie, am pornit spre Dej, sa vedem si noi renumitul parc balnear Toroc.  Auzisem numai cuvinte de lauda la adresa lui si, cu toate ca initial planuisem sa mergem la Cojocna, am schimbat traseul si am luat-o spre Dej.

Ce-i drept, drumul e ceva mai lung, dar soseaua e buna. N-am avut parte de aglomeratie, asa ca am ajuns destul de repede. (Mai greu a fost pana am localizat baile, pentru ca nu la toate intersectiile erau indicatoare).

Parcul a fost amenajat pe locul unei vechi saline si se intinde pe o suprafata destul de mare.  Are amenajata plaja cu nisip si sezlonguri, spatii verzi, teren de tenis, un lac natural cu apa sarata si un bazin cu apa dulce. Mai este si o piscina acoperita, tot cu apa dulce, temperatura apei fiind de 29 grade (asa anuntau afisele – mie mi s-a parut ceva mai rece). :D 

Daca ai rabdare sa-ti vina randul, poti face si jacuzi. Pe una din usi scria Sauna… inseamna ca este si sauna.  :))

Platesti biletul la intrare, 8 lei pentru adulti si 6 lei pentru copii si ai acces la toate astea. Mai putin la terenurile de tenis… presupun. N-am intrebat, pentru ca nu mi-am dus racheta de tenis cu mine :))

In concluzie, pot sa spun ca e un loc foarte bun in care sa-ti petreci o zi de plaja si baie. Curat, ingrijit, ieftin si destul de aproape…pentru clujeni ;))

Am facut si cateva poze, dar nu-s foarte reusite. Le postez, totusi, pentru cei care vor sa-si faca o idée. Daca dati un search pe Google, sigur gasiti poze mai reusite cu statiunea :))

 

PRINT SI CERSETOR

Am cunoscut pe internet iubirea ce-o astept de ani

Mi-a zis că-i print la el in tară si că e doldora de bani,

Dar când idila s-a extins, dincolo de calculator,

In loc de print a apărut un amărât de cersetor.

 

Zile intregi am tot vorbit, ne-am povestit verzi si uscate,

Nici nu mai stiu câte mi-a spus, că nu le-am retinut pe toate.

Despre palatul părintesc mi-a povestit doar intr-o doară,

Căci zilele si le petrece intr-o cochetă vilisoară.

 

Mă si vedeam tronând acolo, vecini de vilă cu Van Damme

Făcând petreceri cu vedete, tinând-o tot intr-un bairam.

Masini si tzoale si bijou-uri, si tot ce sufletu-mi dorea…

Iubitul mi-a promis solemn, că de-l iubesc le voi avea.

 

Eu ascultam, de el vrăjită, si asteptam să-l intâlnesc,

Ca viata, banii si destinul, cu ale lui să le unesc.

In brate să mă treacă pragul palatului vopsit in ocru

Si să fiu nora preferată a viitorului meu socru.

 

Dar când veni la intâlnire, vai Doamne, ce dezamăgire!

In loc de printul cel frumos, zării un tânăr janghinos.

Eu asteptam o limuzină, iar el n-avea deloc masină.

N-avea nici bani, nici lucruri fine si nici nu arăta prea bine.

 

Pierdusem brusc orice sperantă, să merg cu “printul” in vacantă

Si nici sperante de-un palat, căci evident, m-a inselat.

Tot ce mi-a spus a fost minciună si a durat mai mult de-o lună

Iar eu, credula iubitoare, am cam rămas cu ochii-n soare.

PIZZA.... ca la Nico acasa

Asa fac eu pizza. E o reteta simpla si buna.

  Aluatul:

-         300 g faina

-         125 ml apa calduta

-         ½ lingurita sare

-         1 lingurita zahar

-         1 pachet drojdie uscata de la Dr. Oetker

-         2 linguri ulei de masline

Le pun pe toate in robotul de bucatarie si in 2 minute maxim, am aluatul gata.

Il las sa dospeasca, in jur de 40 min, (sau mai mult daca e nevoie) timp in care fac sosul.

Sosul:

-         1 ceapa

-         2 linguri ulei de masline

-         bulion

-         usturoi

-         1 lingurita de zahar

-         sare, piper

-         ierburi italienesti pentru pizza

Intind aluatul in formele de pizza, ung cu sosul respectiv peste care pun topicul… dupa cum am chef sau dupa ce se gaseste prin frigider: salam, sunca, calscaval, ciuperci, porumb, etc.

O dau la cuptor si ….gata masa! :)) 

PREZICATOAREA

Mersesem intr-o zi la o prezicătoare

Ca să imi văd ursita si viata viitoare.

Era o babă hâdă, de vreo optzeci de ani

Si-avea pe lângă dânsa, vreo patru-cinci motani.

De cum intrai in casă, la ea-n bucătărie,

Pe babă o cuprinse pe loc o veselie.

M-a măsurat bătrâna, din cap până-n picioare

Si-mi spuse că tariful, nu-i mic, dar nici prea mare.

Banii să-i dau din suflet, deloc să n-am regrete

De vreau ca viitorul corect să mi se-arete.

I-am dat bătrânei banii, căci nu aveam ce face

Imi asteptam ursita, ca priponită-n ace.

 

Si incepu bătrâna să-mi spună de noroc,

Desi, n-avea la dânsa, nici barem un ghioc.

Doar niste cărti de joc, ciudate si slinoase

Pe care le-nvârtea cu degete zeloase.

Intâi le aseza cu fata-n jos pe masă,

Apoi le ridica, să vadă ce-o să-mi iasă.

Mi se-arătă intr-una, un tânăr bruneţel

“Priveste! – zise baba – ti-i mărita cu el

Si veti avea copii, doi la numărătoare,

Un băietel vanjos si-o fata ca o floare.

Veti fi nefericiti, la inceput o vreme,

Dar dă totul la spate si nu ai a te teme,

Caci dup-o perioadă, ce nu e tocmai bună,

Cu tine, toată viată, va vrea ca să rămână,

Iar când veti fi bătrâni, ve-ti fi tot impreună,

Căci numai impreună veti face casă bună.”

Si imi mai zise baba…de rost, de sănătate,

De ce aveam ‘nainte, de ce lăsam in spate.

Mi-a zis cam tot ce-ar vrea o fată să audă,

Fără ca vreun detaliu de mine să-l ascundă.

Cred că mi-a zis si-n plus, doar să fiu incântată

Si mi-a urat din usă: “Te-astept si altădată!”

 

Afurisită baba, cred că m-a inselat,

Mi-a spus ce-am vrut s-aud si banii mi-a luat.

Trecut-au ani de-atunci, iar eu incă astept:

Copiii, doi la număr, si sotul cel brunet.

GANDURI

Pe fruntea ta inalta, ce-ascunde ganduri sumbre,

Zaresc cum se perinda ale tristetii umbre.

Si stiu ca dintre ganduri un gand poart-al meu nume

Si stiu ca pentru tine, sunt ce-i mai scump pe lume.

 

De ale tale ganduri ma simt ades strivita,

Se-nghesuie prea multe sub fruntea ta boltita.

Incerc sa lupt cu ele, incerc sa le gonesc,

Se-ndeparteaz-o clipa, apoi se razgandesc;

Se-ntorc din nou sub fruntea ce-adesea o sarut

Si iar le simt acolo cand cred c-au disparut.

 

O mie de-alte ganduri te-ndeamna sa ma uiti,

Eu stiu ca ma iubesti si n-ai sa le asculti,

Dar fruntea ta se-ncrunta din ce in ce mai des

Si nu mai stiu de-s gandul pe care l-ai ales,

De ai ales un altul, ori de-ai ales mai multe

Caci stau inghesuite sub adumbrita-ti frunte.

 

Mai bine lasa totul, hai sa uitam de ganduri

Asa cum am facut-o in numeroase randuri.

Sa alergam indata, pe-un tarm uitat de lume

Sa ai numai un gand, sa poarte al meu nume

Iar eu sa fiu mereu, tot ce-ai mai scump pe lume.

LACRIMA

O lacrima se scurge din ochiul meu senin
Nici dulce, nici sarata, ci plina de venin.
Din inima pornit-a pe nestiute cai
Si s-a oprit in ochiul ce-mprastie vapai.
A zabovit acolo, voind sa se ascunda,
Dar n-a mai rezistat si-a dat incet sa curga.
Alunecand incet, gandi in a ei lege,
Ca poate, cei ce-o vad, nu o vor intelege.
Nu ii vor sti tristetea, nu ii vor sti menirea
Si nu vor sti ca astfel, prin ea, plange iubirea.

S-a scurs incetisor, o lacrima fierbinte,
Iar ochiul a ramas, senin ca inainte.

FLUTURELE

Stateam si urmaream un future in zbor

Bataia lui de aripi in ritm ametitor.

Un falfait usor, o pata colorata,

O inaltare scurta, odata si-nc-odata.

Cu joaca lui zglobie si totusi gratioasa

Imi atragea privirea, eram ca intr-o transa.

Ii urmaream miscarea, era ca o hipnoza

Zbura de pe-o muscata, se aseza pe-o roza

Si ramanea acolo, pret de-o secunda-doua

Cat sa se racoreasca, sorbind un strop de roua.

Cu trupul diafan, cu aripi matasoase

Avea miscari precise, rapide si voioase.

Parea asa fragil si, totusi, plin de forta,

Viata in trupu-i mic, ardea precum o torta.

 

In timp ce dansul lui se derula-nainte,

Precum o intamplare, lipsita de cuvinte,

Gandeam la a mea viata, ce e precum un zbor

O zbatere prelunga, un drum obositor.

VIS FIERBINTE

Sub razele fierbinti, m-asez in iarba rece

Si-ncerc sa uit de toate, sa uit ca timpul trece

Visez la ape limpezi, la fosnet de padure

La valuri zbuciumate, la stanci inalte, sure,

La tot ce-as vrea sa am si totusi, imi lipseste,

Visez ca intr-o zi, s-o duc imparateste.

 

Ma las prada visarii sub razele fierbinti

Si stiu ca toate-s vise, si stiu ca tu ma minti….

Dar toate-s trecatoare… si visele si viata,

La fel cum noaptea trece cand vine dimineata,

Minciuna, adevarul sau ura ori iubirea,

Caci n-a fost patentata in lume nemurirea.

  

Sub trupul meu fierbinte si iarba s-a incins,

Iar sufletul se simte de-un zbucium greu invins.

Ma las prada visarii sub razele de soare

Si stiu ca nu e vis, ca prea adanc ma doare…

 

Un nor ratacitor, o umbra neagra, rece,

In mersul lui agale, prin dreptul razei trece

Si-l simt ca pe o mana, pe fruntea mea fierbinte

O mana ca de mama…. iubire ce nu minte.

Tandrete-nmiresmata, miros de iarba verde

Bataia unei aripi ce-n liniste se pierde…

 

Raman doar eu si visul in linistea deplina

Incet, dispare norul, se face iar lumina.

Din nou simt fierbinteala pe-a trupului caldura

Si simt ca nu mai stiu ce e aceea ura.

VISUL

Adorm in linistea galbuie

Si gandurile mi se-nghesuie intre tample

Un vis premonitoriu-si face loc sa-mi spuie

Ceva mult asteptat, ce n-are sa se-ntample.

 

Alung cu dosul palmei si gandul si durerea

Si-mi spun c-a fost un vis, ca poate am dormit…

Dar simt cum neputinta, amara ca si fierea,

In somn si-n vis patruns-a si mi le-a otravit.

 

Si iata ca-i asa, precum mi-a spus si visul,

Chiar de l-am alungat si-am vrut sa il ignor,

Singura ratacesc si caut Paradisul

Ce sta inchis cu lacat, dupa un negru nor.

 

Nu am gasit nici cheia, nici soare nu zaresc

Va trebui s-adorm, sa mai visez un vis

Sa dorm, si doar atunci, din vis sa ma trezesc,

Cand singur, Paradisul, mi se va fi deschis.

SARBATORILE LA ROMANI - RUSALIILE

RUSALIILE
Este denumirea populara a sarbatorii bisericesti ce se tine la cincizeci de zile de la Pasti, fiind inchinata Sfintei Treimi.
In acelasi timp, Rusaliile desemneaza fiintele mitologice, spiritele feminine capricioase si rele, asemanatoare sau identice cu ielele, care sunt deosebit de active in timpul sarbatorii.
Se considera ca, incepand din ziua de Joi-Mari sau din ziua de Pasti si pana la Rusalii, “cerul se deschide”, adica granitele dintre lumi dispar si sufletele mortilor vin pe la casele lor. Duminica Rusaliilor este ultima zi in care sufletele celor morti mai sunt tolerate printre cei vii.
De aceea, majoritatea obiceiurilor si ritualurilor din saptamana Rusaliilor au drept scop petrecerea spiritelor mortilor, in lumea de dincolo. Aceasta se face prin pomeni, jocuri, petreceri, dansuri, descantece, unul din jocurile specifice fiind Jocul Calusarilor. “In ziua de Rusalii nu se lucreaza absolut nimica; altfel te iau Rusaliile.” (Credinte si superstitii – A. Gorovei)
Pentru a se feri de Rusalii, care in toata aceasta saptamana, dar mai ales in noaptea dinspre sambata spre Duminica Pogorarii Sfantului Duh, erau deosebit de periculoase, provocand vatamari fizice si psihice, oamenii puneau pelin, usturoi si alte plante care protejeaza impotriva duhurilor rele, la usi si la ferestre, nu scoteau nici un lucru afara din casa, nu plecau la drum, nu intrau in padure, ocoleau rascrucile de drumuri si nu se suiau in copaci, evitau sa se scalde in apa. In afara pelinului, leusteanului sau bozului, care erau purtate la brau in aceste zile, Rusaliile erau legate si de cultul teiului si al romanitei. Cu ramuri de tei se ornau portile si intrarile sau interioarele bisericilor. Aceste ramuri de tei erau uneori pastrate si folosite in scopuri magice: “Din teiul de Duminica Mare, cand vara ploua cu piatra, e bine sa se arunce afara o crenguta, caci piatra inceteaza.” (T. Gherman)
Floarea de romanita, simbol solar, prezenta in ghicitul premarital, se bucura, de asemnea, de mare atentie in zilele de Rusalii. “Chite culese de romanita, erau duse la biserica sa citeasca popa liturghia peste ele.” (S. Mangiuca)
Rusalele erau considerate niște spirite ale văzduhului, apărând din desișurile pădurilor sub înfățișarea unor zâne tinere și frumoase, mari iubitoare de cântec și joc, sau sub forma unor făpturi bătrâne și hâde, înarmate cu tot felul de obiecte tăioase. “Horele Ielelor” sau locurile unde se desfășurau acestea (mai ales la răspântii de drumuri sau în poienile din pădure și malurile apelor) erau considerate deosebit de periculoase. Bolile cauzate de Iele (luatul minții, luatul șalelor, luatul piciorului, etc.) purtau numele de luatul din căluș, deoarece se considera că ele se pot vindeca prin jocul călușarilor în jurul bolnavului.
CĂLUȘARII
Dans popular românesc de flăcăi, executat mai ales în formă rituală în săptămâna Rusaliilor, având drept scop magic izgonirea Rusalelor (Ielelor) sau bolilor induse de aceste spirite.
Călușarii – cel mai reprezentativ și cel mai spectaculos dans popular românesc se integrează într-un complex mitologic și ritualic de o extraordinară vechime, cele mai vechi descrieri ale acestui dans intâlnindu-se la Dimitrie Cantemir.
Jocul Călușarilor, practicat în săptămâna Rusaliilor avea multiple funcții de magie apotropaică (de apărare împotriva duhurilor rele), de magie vindecătoare, de stimulare a fertilității și fecundității, fiind, totodată, și un rit de inițiere masculină.

Despre respect...

Ma gandeam azi, in timp ce faceam curatenie prin casa, la femeile de servici.

Acele femei, nelipsite de la locurile noastre de munca, pe care de cele mai multe ori nici nu le bagam in seama sau, chiar daca o facem, nu le aratam respectul cuvenit.

Si cand spun respect, nu ma refer doar la faptul ca le salut ori de cate ori le intalnesc, sau ca le zambesc si schimb cateva politeturi cu ele de cate ori se iveste ocazia, ci la faptul ca nu le consider “prietene” ca si pe celelalte colege de servici, nu le consider egalele noastre si nu le caut compania, pentru ca m-as rusina cu astfel de prietenii.

Nu cred ca sunt singura care gandeste astfel.

Si totusi, sunt niste femei cinstite, care castiga niste bani cinstiti, facand o munca grea si neplacuta.

Ii respectam in schimb pe cei care au bani.

“Domnule Cutare, ce onoare sa va intalnesc”. 

“Domnule Cutare, tot respectul.”

N-ai spune niciodata asta unei femei de servici. Pentru ca e simpla, n-are bani, n-are situatie. Dar omul acela, cu bani, care, de cele mai multe ori, a mintit, a inselat sau a furat, ca sa ajunga la situatia actuala, de ce merita mai mult respect? De ce e o onoare sa-l intalnesti sau sa-l ai “prieten”?

De ce respectam, uneori inconstient, necinstea si parvenitismul?

Sau, ce respectam in final? Omul, ori banul? In fata cui ne inchinam?

La dieta

Privind la oglinda des
Imi fu' clar si pe-nteles
Ca am forme prea rotunde.
Sa mai slabesc ar fi de unde
Si m-am hotarat pe data
Sa devin mai "delicata".
Am gasit si o dieta
Cea mai buna existenta.
Nu stai sa tot cantaresti,
Sa masori, sa potrivesti...
Cand te simti infometat,
Ai luat si ai mancat.
Spanac, stevie si brusturi
(Fiecare dupa gusturi)
Fructe, rosii sau gulii
Cu putine calorii,
Portocale, mandarine,
Banane cu proteine.
Chiar si lapte degresat
Si orez decorticat.
Poti manca pe saturate
Din aceste dulci bucate.
A 5-a zi esti fericita
Poti manca carne de vita.

Mananci atat cat doresti
Si-n 7 zile slabesti.
Daca e precum se spune,
Ai dat jos 5 kile bune.

Prima zi e zi de fructe,
Poti manca oricat de multe.
Mai bei si-un suc de afine,
Dar de foame nu-ti prea tine
Si astepti ora la care
Te duci iute la culcare
Si visezi numai mancare
Consistenta, hranitoare.
Te visezi cu burta plina
Iar a doua zi, senina,
Te trezesti ambitionata
Sa mananci numai salata.
Leguma fiind de baza
Mai faci si-o supa de varza,
Iar seara pe la vreo opt
Te delectezi c-un cartof copt.
Un deliciu satios...
Mic cartoful, dar gusos!

Cu cine ma voi marita?

In urma cu ceva ani buni, nu-mi mai amintesc ce varsta aveam, ne-am gandit noi, eu si sora mea, sa ajunam in ziua de Boboteaza, asa cum spune traditia, ca sa ni se arate in vis cel cu care ne vom marita.  Cu alte cuvinte, trebuia sa nu mancam nimic toata ziua, sa tinem post negru, iar seara, inainte de culcare, sa ne spunem rugaciunile si sa ne dosim sub perna cateva obiecte cu puteri magice :))  printre care grau, carbune, un pieptene …etc. (pe restul le-am uitat).

Am rabdat astfel o zi intreaga de foame….si-mi era o foameeee…. dar si curiozitatea era mareeee :))) Cu chiu cu vai, tot incercand sa ne abatem gandurile de la mancare, a trecut ziua si s-a facut seara. La televizor era filmul biografic despre viata lui Elvis, ceea ce era de bun augur. Il mai vazusem la cinema cand aveam vreo 10 ani si stiam ca are sa-mi placa, asa ca, eram multumita la gandul ca aproape doua ore, ma voi concentra la film si voi mai uita de foame, dupa care ma voi culca….si voi visa pe acela care-mi e sortit.

 In sfarsit, dupa o zi “lunga cat o zi de post” a venit si momentul sa ne culcam. Mama, grijulie, ne-a indemnat sa ne culcam si ne-a asigurat ca la 00:30, adica "maine", ne trezeste sa mancam ceva, sa nu “murim” de foame. Cu gandul ca vom manca in curand, ne-am culcat. Am adormit greu si am avut un somn agitat. Dormeam, dar eram intr-o stare de semiconstienta. Stiam ca trebuie sa visez "ce trebuie" si sa visez repede, inainte ca mama sa ne trezeasca. Inca sub impresiile lasate de filmul din acea seara, am inceput sa-l visez pe Elvis, sa-i visez anturajul si bodyguarzii... si in tot iuresul acela de vise si ganduri, prin somn, eram nervoasa si suparata ca trece timpul si constientizam ca nu acesta e visul pe care trebuie sa-l visez. Si totusi cand m-am trezit, mi-am amintit de o frantura de vis in care aparea un barbat. N-avea nici o legatura cu visul de dinainte.... cel cu Elvis. Era un barbat saten, nu-i desluseam fata si trasaturile, era inalt, cu un trup subtire, dar atletic, imbracat la costum si cu o geanta diplomat in mana. Pe el il vazusem clar.... si era singurul care ar fi putut fi, din tot visul acela alambicat, viitorul meu sot.

 L-am intalnit intre timp pe iubi, care nu semana deloc cu barbatul din visul meu. M-am indragostit de el si eram convinsa ca e jumatatea mea. Cu aceasta convingere, m-am gandit din nou la visul acela si mi-am pus niste intrebari, firesti.

Oare visul acela, a fost o premonitie, iar iubi nu e barbatul care mi-a fost sortit? Sau….(ceea ce inclin sa cred ca e adevarul)…. barbatul acela, a fost o plasmuire a mintii mele, o imagine a ceea ce speram sa intalnesc, a tipului de barbat pe care mi-l doream.

Mereu m-au atras barbatii sateni, mai mult slabi decat bine facuti, eleganti, stilati si cu bani :))  Nu-i de mirare ca am visat un barbat saten, subtire, la costum si cu servieta diplomat in mana. Din moment ce acesta era idealul meu masculin, exista o mare posibilitate sa ma indragostesc la un moment dat de un astfel de barbat si sa ma casatoresc cu el. Probabil la fel s-a intamplat si cu alte fete, care au visat, s-au casatorit cu un barbat care aducea cu cel din vis, iar de aici superstitia ca practicand acest ritual, il vei visa pe cel cu care te vei casatori. 

Jocurile copilariei

In vacantele de vara, cand aveam atat de mult timp pentru joaca, eu si sora mea ne faceam casute. Pe afara, prin acareturi, ne amenajam propriile noastre case si cateva zile munceam sa le dam un aspect cat mai placut, sa le facem cat mai confortabile si sa le dotam cu tot ce se putea si se gasea pe langa casa. Dintr-o lada, faceam o masa, dintr-o scandura asezata pe doi butuci, incropeam un pat. Bateam doua cuie in perete pe care sprijineam o scandurica si iata, aveam si-o etajera. 

Prin curte pe la noi, nimic nu se arunca, totul se refolosea. Daca mama arunca un prosop (de exemplu), il luam noi si-l foloseam ca fata de masa, daca arunca un pres, il luam noi si-l foloseam ca si cuvertura pe pat, daca arunca un covor, aveam si noi covor, daca arunca o perdea, aveam casa-n toata regula, cu perdele la ferestre :))

O farfurie crapata, un pahar ciobit, o cratita sparta, te miri ce mai adunam si ne utilam casutele ca niste adevarate gospodine.

Si cum sa ai o casa si sa n-ai o farfurie pe masa, mai ales cand esti mama si ai de crescut doi copii? Mai exact, papusile :)) Amandoua aveam cate doua papusi, adica doi copii. Nu ne era usor. Trebuia sa curatam prin casute, sa gatim pentru papusi, sa le ducem si sa le aducem de la scoala, iar cand timpul ne permitea, trebuia sa ne facem una alteia vizite de curtoazie :)))  Iar cand mergeam in vizita ne mai duceam si cate-un buchet de flori , cules de prin gradina, ca deh, nu se cade sa mergi in casa omului cu mana goala. Si ce frumoasa si vesela devenea casuta cu o vaza (fie ea si un borcan) plina cu flori pa masa.

Ani de liceu, cu emotii la romana.... (3)

Si uite-asa a trecut primul trimestru… si a venit Revolutia.

Totul a fost dat peste cap. Profesorii nu mai stiau ce atitudine sa ia, nici fata de scoala, nici fata de elevi. Era un haos de nedescris. Din profesori severi, devenisera (aproape toti) niste miserupisti. Nu mai predau ca inainte, nu ne mai pretindeau sa stim la fel de mult ca inainte, nu mai conta daca lipsim sau daca suntem la scoala. Orice scuza era acceptata. Parca nici “tanti” de romana nu mai era asa de pornita impotriva mea, chiar daca nu ma iertase cu totul, nici macar atunci cand toate fetele au inceput sa vina la scoala fardate si machiate de nu le mai recunosteai, cu fuste scurte si mulate, cu tinute sexy de parca mergeau la discoteca in plina zi… Eu ramasesem, cel putin in ochii ei, oaia neagra a clasei.

Si-a venit si Bacul…..la romana.

Am intrat in sala. Erau doi profesori care ne supravegheau, dar nu-i cunosteam pe nici unul dintre ei: un barbat si o femeie. O tanara draguta si binevoitoare, care ne-a spus:

“Cartile ar fi bine sa le puneti pe pervaz. Daca le lasati pe banca, sa le ascundeti cand intra cineva, ca sa nu avem probleme”.

Eu, constiincioasa si corecta ca intotdeauna, mi-am pus cartea pe pervaz. Majoritatea si le-au lasat pe banca.

Ne-au dat subiectele, ne-au urat succes si “la treaba”. Nu mai stiu care erau subiectele, dar printre ele era si Eminescu.

“Perfect, mi-am zis. Daca e si Eminescu, tot o sa scriu de-un 6, chiar daca n-o sa stiu nimic la celelalte subiecte. ”

Si incepe lumea sa scrie de zor, si chiar mai de zor sa rasfoiasca manualele. Ma uitam la ei mirata, cat de relaxati copiaza, ma uitam si mai mirata la profesori, cum se uita si nu zic nimic…. si, incep si eu scriu… tot ce stiam.

Mai scriam, mai gandeam…mai visam la Eminescu si la versurile lui si incercam sa-i comentez versurile dupa cum le simtem eu… cu gandurile si trairile mele.  Profesoara cea tanara, vazandu-i pe ceilalti cum scriu de zor, si vazandu-ma pe mine ca mai mult stau decat scriu, foarte draguta m-a intrebat:

“Nu vrei sa iei si tu cartea?”

I-am facut semn ca nu. Ma descurc si fara. Si-am continuat in ritmul meu lent, mai mult gandind decat scriind.

 La un moment dat, s-a deschis usa, toate cartile au zburat iute in pupitre, iar in sala a intrat profa de romana…in control :D

“Cum merge?” s-a interesat ea, plina de solicitudine.

“Bine, se descurca.” A raspuns tanara, dupa care i-a soptit ceva profei, iar aceasta s-a uitat in directia mea, am vazut-o cum m-a “recunoscut” si cum chipui i s-a luminat de un zambet rautacios.

Banuiesc ca tanara i-a spus ceva de genul: “Se descurca toti, mai putin fata aceea, care nu prea scrie si nici sa copieze nu vrea.”

Iar pe chipul zgripturoaicei am citit ceva de genul: “Aaaa Nicoleta? Sigur ca nu stie….de unde sa stie parasuta aia?”  :D

Cand am terminat de scris si-am mers la catedra sa predau lucrarea, tanara s-a uitat plina de compasiune l-a mine si-a intrebat:

“Chiar n-ai stiut nimic?”

“Am scris cate ceva.”

Si-a aruncat ochii peste lucrarea mea si cu un zambet amabil si cu o oarecare usurare in glas, mi-a zis:

“Oricum, o sa primesti un punct pentru ca ai un scris foarte frumos.”

Mi-a mai saltat si mie inima si-am mai prins putin curaj.

 A venit si ziua in care se dadeau rezultatele.

Emotii mari, neliniste si teama in suflet. Ma uit pe lista si incep de pe la nota 6….in sus. Si urc cu privirea…si urc….si urc… si ajung pe la 8,50. NU-s. Simt o intepatura in inima. Merg inapoi la 6 si de data asta o iau in jos. NU-s. Printre cei admisi, nu ma gasesc. O clipa, am inghetat!

O aud pe-o colega exclamand uimita:

“Uite-o pe Nico unde-i!!! A 3-a pe lista!”

Ma uit sus … desi nu mai vedeam nimic. Mi se impaienjenisera privirile.

X-ulescu…. 10,00

Y-grecescu…..10,00

Nicoleta…..9,50

 

Ma uitam si nu-mi venea sa cred. 9,50???? A 3-a dintr-un liceu intreg??? Eu care nu copiasem??? Eu care de mai bine de un an nu invatasem aproape nimic la romana???

Si dintr-o data mi s-a facut “dor” de profa de romana. A fost singura data cand mi-am dorit sa fie langa mine, sa-i pot spune:

“Uita-te bine, cucoana! Sunt a 3-a pe lista, pentru ca am avut o profesoara imbecila ca tine. Daca as fi avut o profesoara buna, as fi fost prima!”