Jocurile copilariei

In vacantele de vara, cand aveam atat de mult timp pentru joaca, eu si sora mea ne faceam casute. Pe afara, prin acareturi, ne amenajam propriile noastre case si cateva zile munceam sa le dam un aspect cat mai placut, sa le facem cat mai confortabile si sa le dotam cu tot ce se putea si se gasea pe langa casa. Dintr-o lada, faceam o masa, dintr-o scandura asezata pe doi butuci, incropeam un pat. Bateam doua cuie in perete pe care sprijineam o scandurica si iata, aveam si-o etajera. 

Prin curte pe la noi, nimic nu se arunca, totul se refolosea. Daca mama arunca un prosop (de exemplu), il luam noi si-l foloseam ca fata de masa, daca arunca un pres, il luam noi si-l foloseam ca si cuvertura pe pat, daca arunca un covor, aveam si noi covor, daca arunca o perdea, aveam casa-n toata regula, cu perdele la ferestre :))

O farfurie crapata, un pahar ciobit, o cratita sparta, te miri ce mai adunam si ne utilam casutele ca niste adevarate gospodine.

Si cum sa ai o casa si sa n-ai o farfurie pe masa, mai ales cand esti mama si ai de crescut doi copii? Mai exact, papusile :)) Amandoua aveam cate doua papusi, adica doi copii. Nu ne era usor. Trebuia sa curatam prin casute, sa gatim pentru papusi, sa le ducem si sa le aducem de la scoala, iar cand timpul ne permitea, trebuia sa ne facem una alteia vizite de curtoazie :)))  Iar cand mergeam in vizita ne mai duceam si cate-un buchet de flori , cules de prin gradina, ca deh, nu se cade sa mergi in casa omului cu mana goala. Si ce frumoasa si vesela devenea casuta cu o vaza (fie ea si un borcan) plina cu flori pa masa.