Noaptea Strigoilor (2)

Practica ghicitului si a vrajilor colective, indatinata cu ocazia Noptii Sfantului Andrei, se numeste pazitul usturoiului: “Usturoiul se pazea in credinta ca in aceasta noapte supranaturalul malefic, in primul rand strigoii, ar putea sa-i fure puterile curative si protectoare”. (V. Butura)

La Zorleni, jud. Vaslui, paza usturoiului se facea astfel:

Inspre Sfantul Andrei, intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete avand fiecare fata cate o paine, trei caciulii(capatani) de usturoi, un fir de busuioc, legate cu gaitan rosu si o sticla de rachiu. Lucrurile acestea le pun pe o masa, intr-un colt al casei si le acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic cu o lumanare aprinsa care arde de cu seara pana la ziua. Langa masa – una la dreapta si una la stanga – stau de straja doua babe care baga bine de seama sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La datina aceasta, pe langa fete, se strang si flacai, mai ales cei ce traiesc bine cu fetele adunate. Ei tocmesc lautari, canta si joaca cu totii. Cand s-a facut ziua bine, un flacau ia intr-o covata sau pe o tabla mare toate lucrurile fetelor de pe masa (usturoiul, painile, busuiocul si sticlele de rachiu), lautarii ies afara, hora incepe, flacaii chiuie, iar flacaul cu lucrurile din covata, acoperita cu broboada rosie, joaca usturoiul in mijlocul horei. Usturoiul acesta e tare bun la casa. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdeiul in bors, ori in vin si le trece. Daca se fura usturoiul nu-i bine: la casa aceea nu-i Doamne ajuta si fetei nu-i merge bine. Usturoiul pazit primavara se pune in pamant si-i bun de leac. Furatul usturoiului se face de unii flacai ghidusi, ca sa rada ori sa faca in ciuda vreunei fete. (T. Pamfile)

 

Noaptea Strigoilor (1)

Noaptea Strigoilor este una din denumirile pe care le da poporul Noptii Sfantului Andrei. Se crede ca in aceasta noapte ies strigoii din morminte, lor li se adauga strigoii vii, iau coasele si limbile de melita si se duc la hotare, la raspantii de drumuri, unde se bat cu ele. Bataia e intre strigoii vii si cei morti. “Daca n-au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor sa suga sange. De aceea se mananca usturoi, se ung pe corp cu usturoi; ung cercevelele ferestrelor, usile, hornurile. Se astupa hornurile. Toate oalele se pun cu susul in jos. Nu se matura casa, nu se leapada gunoiul, nu se face lautatoarea” (T. Pamfile)

Poporul considera ziua de 30 noimbrie drept inceput de iarna. Dupa cum remarca B.P. Hasdeu, “Intaiul Decembrie se cheama Andrei-cap-de-iarna, iar iarna este vremea lupilor. De aceea, Sf. Andrei este peste lupi. Oamenii serbeaza Sf. Andrei pentru a nu fi mancati de lupi”. Strigoii si lupii fac parte din aceeasi categorie de fiinte infernale, incarnari ale stramosilor. Celebrarea cultului stramosilor ia forma de aparare impotriva strigoilor dar si impotriva lupilor, sarbatoarea fiind numita si Ziua lupului. Se spunea ca in aceasta zi lupul isi poate intoarce gatul in toate partile, in restul anului fiindu-i teapan; de aceea, in aceasta zi nimic nu-i scapa, ca isi vede chiar si coada.

Ca orice sarbatoare dedicata cultului stramosilor, este considerata propice pentru preziceri si vraji de tot felul. Era ziua prezicerilor meteorologice: se credea ca asa cum va fi noaptea de Sf. Andrei, asa va fi si iarna. “In aceasta noapte, unele fete merg la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul ciuturei pana cand se lumineaza bine fatza apei. Cand a ajuns lumanarea acolo, fata zice: Sfinte Andrei, scoate-i chipul in fatza apei, ca in vis sa-l visez, ca aievea sa-l vaz! Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede – se spune – chipul ursitului ei.”  (T. Pamfile)

 

 

Nu sunt moderna

Mâncat-am ieri sarmale, mi-am ignorat dieta,
Acuma stau si cuget privindu-mi silueta:
Cu 600 grame-s mai grasă decat ieri!
Cât trebuie să-ndure săracele femei...

Rabdam adesea  foame, ne punem pofta-n cui,
Ca de suntem grasane nu placem nimanui.

Femeia de-i moderna si de-i emancipata
Musai sa fie lunga si musai desirata.

Sa fie slabanoaga, sa n-aiba pic de burta
Sa-i iasa osatura din blugi cu talie scurta.

In schimb, sa aiba sanii, precum doua bidoane,
Chiar de o fi sa-si faca implant cu silicoane.

Sa aiba cracii lungi si pulpele subtiri
Cand o privesti intreaga, sa stai sa te tot miri:
Caci un picior il are, subtire cat o mana...
(S-arate asa de bine, se-abtine-o saptamana)

Nimic nu pune-n gura, decat aer si apa,
Sa aiba siguranta ca-n haine o sa-ncapa.

Un mar daca mananca si deja e prea mult.
La multe, bulimia, a devenit un cult.

Eu, vreau sa fiu subtire, dar nu sa ma abtin.
Sa nu mananc sarmale, e mult prea mare chin.
Mai bine demodata sa par in ochii lumii,
Doar n-o sa rabd de foame ca sa ma placa unii.

Nu vreau s-ajung schelet fara de muschi si vlaga
Sa fiu o lesinata, anemica si bleaga,
Sa n-am putere-n mana, sa-mi fie grea poseta...
Mai bine mananc tot! ... La naiba cu dieta!

OVIDENIILE - 21 noiembrie

Sub acest nume, in calendarul poporului , figureaza sarbatoarea crestina Intrarea in Biserica a Maicii Domnului.

Numele sarbatorii vine de la cuvantul slav vovedenie (a vedea).

Ziua era considerata un hotar dintre toamna si iarna fiind, conform stravechilor traditii pagane, dedicata cultului stramosilor. In spatial carpato-danubian, sarbatoarea coincide cu ultima zi de Filipi, sub numele Filipul cel schiop. In aceasta zi se ungeau  cuptoarele si peretii cu lut sau
var, pentru “a se unge ochii lupului”. Erau evitate orice discutii despre lup.
Pentru apararea de vraji si farmece sau duhuri rele, care incepeau sa fie active din aceasta zi, culminand cu Noaptea Strigoilor (30 noiembrie), usile si ferestrele caselor se ungeau cu usturoi. Se faceau pomeni pentru cei morti, mai
ales pentru cei inecati, aprinzandu-se o lumanare, langa care se puneau colacei. Incepand cu aceasta zi, femeile nu mai aveau voie sa bata rufele cu maiul, deoarece se credea ca orice lovitura cu maiul in timpul spalatului camasilor face ca “inecatii sa cada mai la fund”.

 Fiind perioada de cumpana a anului, Ovideniile erau propice ghicitului, dar mai cu seama pronosticurilor pentru iarna si vara viitoare. In Oltenia se credea ca daca ninge in aceasta zi, iarna va fi grea; daca va fi senin – atunci vara va fi secetoasa; de va fi nor si liniste peste vara vor fi boli.