Lectie de moralitate

Mersesem intr-o seara mai multi prieteni, intr-un bar, sa bem o bere. Muzica, atmosfera, povesti, ras, veselie. La un moment dat, vreau sa merg la baie si intreb:

- Care mai vine la baie?

Se ofera unul dintre prieteni sa ma insoteasca, asa ca pornim amandoi inspre toaleta. Intram. Baia mica, inghesuita, o cabina pentru femei, una pentru barbati, iar intre ele, pe hol o chiuveta.

Isi face fiecare nevoia dupa care ne intalnim in hol sa ne spalam. Prietenul meu profita de intimitate si de zgomotul mai putin strident decat in bar si-mi povesteste ultima lui “durere”. Fata l-a parasit, el e trist si vrea sa planga pe umarul cuiva, eu l-am inteles intotdeauna si i-am dat cate un sfat bun, asa ca a venit cu mine la baie, tocmai ca sa-mi povesteasca ceea ce nu vroia sa povesteasca de fata cu toti ceilalti, care poate, ar rade de el si de durerea lui.

La vreo cinci minute dupa ce am intrat la baie… apare o chelnerita in usa baii:

- Stati deja de cinci minute aici, va rog sa va grabiti si sa iesiti, E un loc public, nu permitem contacte sexuale la wc.

- Adica, ce vrei sa spui? Ca ne-am atins mainile sub jetul de apa si asta inseamna ca am facut sex?  Nu vezi ca in afara de maini, nu e nimic gol la noi???

- Va rog frumos sa iesiti, altfel trebuie sa chem omul de ordine. Ceilalti clienti din bar, vazand ca stati atat de mult inauntru ar putea sa creada ca faceti altceva si ca noi va permitem.

Sa nu-mi vina sa cred. Sa-nmarmuresc nu alta! Eram asa de intrigata, incat nici nu stiam daca s-o iau pe fatuca de plete, sau sa rad in hohote, varianta pe care-am si ales-o in final.

Le-am povestit si celorlalti de la masa patzania si fireste ca au facut haz mare pe socoteala noastra si pe seama regulilor stricte carora trebuia sa ne supunem. :))

Nu-mi venea sa cred ca fusesem asa de monitorizati si ca la exact 5 minute, au intrat dupa noi in baie sa ne scoata afara. Pai si daca eram constipati? N-aveam dreptul la …prelungiri? :)) Tot de repriza scurta aveam parte? Ne scoteau cu pantalonii in vine?

Sa mai zica cineva ca Romania nu-i tara moralitatii si-a bunului simt! :D

Efectele gerului

Am luat-o putin razna, dar temperatura-i in crestere. Am sanse sa-mi revin! :))

 

Da’ ce frig și ger, măi frate!

Am înghețat pe jumătate.

Baba Iarna nu se joacă

M-a umplut de promoroacă

Și mi-a pus steluțe-n plete

Ca la fetele cochete.

Nasul mi s-a făcut roșu

Precum creasta lu’ cocoșu’ :))

Frigul mi l-a înroșit

Zici c-am băut și m-am pilit.

În obraji mi-a pus bujori

Să fiu dragă la feciori.

Da’ la cât sunt de-nghețată....

De iubit....las’….altădata!  :D

 

Nu fiți prea critici cu mine. Versurile astea le-am potrivit la repezeala, in drum spre birou, când gerul îmi pișca obrajii și singurul meu gând era: să uit de frig!!!!

Așa că, vă rog, fiți blânzi, lăsați bulgării jos și nu aruncați după mine :)))

Invidie

E duminica. Zi libera, zi de odihna si de relaxare. Afara frig de ingheata pietrele, in casa cald si bine.

Stau la calculator in atmosfera destinsa a unei dimineti de duminica, focul duduie in soba, cafeluta imi abureste pe birou, si totul pare minunat. Asa ar fi, daca nu mi-ar starui in minte gandul ca trebuie sa parasesc caldura si linistea odaii, pentru a iesi afara, in frig. Nu mai e paine in casa si in curand vom vrea sa mancam.

Arunc o privire in jur si ochii imi raman atintiti pe pisica. Ma uit la ea cum doarme adanc in cosulet, afundata in plapumioara alba si pufoasa, fara nici o grija, fara nici un gand (probabil nici vise n-are) si zau ca o invidiez. O invidiez pentru viata simpla si placuta pe care o duce. Nu rabda niciodata de frig, nu rabda niciodata de foame, are parte de iubire din partea noastra (cu mici exceptii, cand mai incaseaza cate-o mama de bataie binemeritata) n-are nimic de facut, n-are ganduri si preocupari, n-are grija zilei de maine. E iubita si totul i se ofera de-a gata. De cate ori o privesc dormind, incerc un sentiment de regret, ca nu m-am nascut pisica. Pisica noastra :-))

 

 

Visand cu ochii deschisi... (2)

Hai sa va mai povestesc un "vis" de-al meu. Unul din visele mele ...rele :D 

Nu stiu daca v-am mai spus, dar nu-s intotdeauna o fata buna si n-am intotdeauna numai vise frumoase ;-)

Asa... "visul" asta il am de cate ori sunt in trafic.  Sunt atatia soferi care nu-si merita carnetul, incat cineva (si n-ar fi rau sa fiu eu aceea :)) ) trebuie sa-i puna cu botul pe labe. Nesimtiti, inconstienti si iresponsabili. Visez sa am o masina mare...un Hammer, ori macar un Pathfinder si sa-mi fac singura "dreptate" pe sosea. Sa le pot da cate-un bobarnac (fara a-mi afecta decat bara din fata ori din spate) cu ditamai masina si sa-i bag putin in sperieti! Ba mai mult, sa-i mai pun si la cate-o cheltuiala binemeritata, sa invete minte ca orice greseala se plateste. Sa-i fac putin sa tremure si poate sa constientizeze ca viata nu-i o joaca.

A nu se intelege de-aici ca vreau sa fiu spaima soselelor, ci spaima celor care se cred spaima soselelor  :))  cei care gandesc in genul... "Am masina mea, si-s smeker cu ea, prostii sa se traga, sa ma bag in seama"

Nesimțirea, soră cu românul

Fiecare din noi a trecut prin "cei 7 ani de-acasa", dar cum a trecut sau ce urme au lasat acesti ani in caracterul si-n personalitatea fiecaruia dintre noi, nu e foarte greu de constatat cu ochiul liber.

Ce le lipseste celor mai multi dintre noi? Unii ar spune poate: “educatia”. Nu, nu cred ca ne lipseste in atat de mare masura educatia. Ne lipseste “bunul simt”. Inainte de a ne dori sa ajungem niste persoane inteligente, cultivate si cu o cariera demna de invidiat, ar fi bine sa ne dorim sa ajungem “oameni”.
Traim printre oameni, deci hai sa incercam sa fim si noi oameni!

Zilele trecute intrasem pe la Orange să cer niște informații. M-am îndreptat frumos spre biroul de informații, și cum în fața mea era deja o persoană, am așteptat cuminte să-mi vină rândul. În spatele meu s-a așezat o doamnă în vârstă așteptând și dânsa să-i vină rândul. Până aici, nimic deosebit.

Povestea începe să aibă sens abia când intră în scenă “personajul”. Dânsul, se întinde peste ghișeu, că doar e bărbat, și-i spune grăbit operatoarei, fără să țină cont de faptul că aceasta era angajată în discuția cu clienta din fața mea și fără să țină cont că în fața lui mai așteptau două femei:

- Numai o întrebare!

Operatoarea îi aruncă individului o privire, în timp ce-și continuă tirada, sperând că va înțelege că e prinsă într-o discuție și că nu e momentul s-o deranjeze.

În fine, operatoarea termină de discutat cu persoana din fața mea iar eu ajung în fața ghișeului, moment în care, individul insistă din nou:

- Numai o întrebare am!

M-am uitat la el foarte calmă și i-am răspuns eu în locul operatoarei:

- Și eu am tot o întrebare. Pentru asta stau aici, ca să pun o întrebare.  

Individul foarte ofensat că i-am tăiat vorba și “m-am băgat în fața lui” adaugă:

- Am întrebat-o pe domnișoara dacă pot să pun o întrebare, pentru că mă grăbesc.

I-am răspuns din nou, foarte calmă și fără nici o grabă:

- Pe mine ar fi trebuit să mă întrebați dacă puteți pune o întrebare, pentru că eu sunt la rând. Eu hotărăsc dacă vă dau voie sau nu înaintea mea. Și nu vă dau.

Individul s-a supărat el ce s-a supărat, a comentat ce-a mai comentat, spunând că din cauza intervenției mele am pierdut amândoi și mai mult timp, adică timp în care el și-ar fi rezolvat problema și ar fi plecat. I-am spus individului că pe mine nu mă deranjează să pierd puțin timp în plus…. mai ales dacă în acest timp pot să pun un nesimțit la punct.

 

Știu că este o întâmplare banală, una din multele întâmplări pe care le trăim zi de zi, dar tocmai pentru că ne batem zi de zi unii de alții, cred că ar trebui să ne respectăm ceva mai mult. Avem cu toții aceleași drepturi. Suntem egali și trebuie să ne cunoaștem fiecare locul. Trăim într-o societate, iar cel de lângă noi e aproapele nostru. Haide să-l respectăm! Respectându-ne unii pe alții, am scăpa de mulți nervi, mult stres și multe neplăceri. Și poate atunci, viața în România ni s-ar părea mult mai frumoasă :))

Visând cu ochii deschiși

Am sa va povestesc unul din “visele” mele, pe care-l visez cel mai des.

Visul incepe de obicei pe strada, cand trec pe langa o librarie. Vad cartile aranjate frumos in vitrina, zaresc rafturile pline de carti prin fereastra vitrinei… si-atunci, visul incepe.

Visez ca ma intorc noaptea la locul cu pricina, dau o spargere, patrund in librarie si iau de-acolo tot ce-mi doresc. Carti… multe carti… golesc rafturi intregi de carti. Le duc pe toate acasa, mormane de carti, luate la intamplare si abia acolo, in liniste, fac un inventar detaliat sa vad cat si ce-am furat :-)) Si ma cuprinde asa o bucurie, incat ma trezesc si-mi dau seama ca n-as fi niciodata in stare sa sparg un magazin  sau sa fur ceva. :-((

Trec zilnic pe langa o multime de magazine… dar visul acesta, sa fim bine intelesi, il am numai si numai cand trec pe langa librarii. N-as sparge nici un alt fel de magazin, nici macar de bijuterii, cu toate ca ador bijuteriile si au o valoare mult mai mare decat cartile. Dar pentru mine, nimic nu valoreaza mai mult decat o biblioteca plina de carti :-)

Asa-i ca-i 13 ianuarie azi?

Am ajuns azi la birou mai devreme ca niciodata. Ce inseamna sa fii putin nebun. :D Cred ca numai in prima zi, cand m-am angajat, am mai fost atat de matinala.

Eu, cu dragostea si obsesia mea pentru carti, mi-am pus inca de ieri, ceasul sa sune mai devreme, in speranta ca voi mai prinde azi, cartea gratuita de la Adevarul.

Cand pornesc de obicei spre birou, pe la 8, uneori nu mai gasesc nici cartile care trebuie cumparate, daramite pe cele gratuite. Pe unde intreb, mi se spune: “S-au terminat!” 

Azi, mandra de mine, am iesit din casa cand inca nu se luminase afara :D

Alerg la primul chiosc de ziare…. Inchis!. Alerg la al doilea…Inchis! Alerg la al treilea… Inchis! Si cand te gandesti ca nu pornisem decat cu 15 minute mai devreme.

Daca tot am schimbat ruta spre serviciu, urmand calea mai lunga si mai “batatorita” adica artera principala, cea cu chioscurile de ziare, am zis sa trec si pe la bancomat sa scot niste bani. Mai sa fie… Bancomatul scos din uz... temporary!

Asa-i ca-i 13 ianuarie azi? :D

Zaresc la un colt de strada un chiosc de ziare deschis si stau o vreme pe ganduri. La cat ghinion am avut azi, mai are rost sa ocolesc pana acolo sau sa-mi continui linistita drumul spre serviciu? Mi-am zis apoi: “Fie ce-o fi, oricum ajung prea devreme la servici. Hai sa-mi incerc norocul. Nu-i posibil sa am atata ghinion!” Si chiar am avut noroc. Am gasit cartea  :)))

Sa mai zica cineva ca ziua de 13 nu-i cu noroc!  :))

 

Un vis devenit realitate intr-un alt vis

Ieri noapte, am avut un vis ciudat. Visasem ca am ajuns in America…. la mamica mea :))

Ciudatenia se datoreaza, in primul rand, faptului ca visul meu n-a avut o introducere, o faza incipienta, ca sa zic asa, cu planuri si intentii, cu pregatiri, cu drum…  N-a fost ceva premeditat. M-am vazut pentru o clipa in avion fara sa stiu incotro merg si spre ce ma indrept si-apoi, dintr-o data, m-am “trezit” in America.

Eram acolo si eram foarte uimita. Uimita si nedumerita, pentru ca, desi imi dorisem intotdeauna sa ajung in America, acum cand ajunsesem in sfarsit, nu eram pregatita pentru asta. Nici macar nu-mi era foarte clar daca aveam viza sau calatoream clandestin.

Ma intalnisem cu mama, si cu toate astea, eram foarte dezorientata. Nu stiam ce trebuie sa fac, daca sederea mea acolo e legala sau trebuie sa ma ascund, daca trebuie sa muncesc sau sunt un simplu turist…. Si pentru ca eram foarte dezorientata, am hotarat sa o iau pe mama, sau ea sa ma ia pe mine :D  si sa mergem la shopping. La urma urmei, de cand visam eu la o sedinta de shopping prin magazinele americane?!?

Era un vis devenit realitate intr-un alt vis  :))

Dar cum nici macar in vis lucrurile nu decurg asa cum ne-am dori si nu toate visele sunt roz… mi-am dat seama ca n-am nici un ban. Ajunsesem in America fara nici o pregatire prealabila, fara bagaj, fara bani, fara carduri… Dintr-una-n alta, dintr-un vis frumos devenise un cosmar. Sa pornesti la shopping fara bani :D  Ce poate fi mai rau de-atat pentru o femeie? Noroc ca m-am trezit la timp si n-am apucat sa sufar prea mult...

A fost printre putinele dati cand m-am bucurat sa constat ca sunt (inca) in Romania :))

O seara de neuitat

Mi-am adus aminte azi de-o întâmplare hazlie, care m-a amuzat atunci când s-a întâmplat, și continuă să mă amuze și acum, ori de câte ori mi-o amintesc. Întâmplarea s-a petrecut în urmă cu vreo șase ani.

Ne venise nouă într-o seară să ieșim într-un club, cu mai mulți prieteni. Era un club care ne plăcea (mie și lui iubi), așa că ne-am dus prietenii într-acolo. Un loc select, cu lume puțină și bună, muzică frumoasă, atmosferă plăcută.

Am băut noi ce am băut, am stat cât am stat la masă, dar la un moment dat - cum muzica era foarte bună - nouă fetelor ni se făcuse chef de dans (nu eram decât două fete la masă). Am tras cât am tras de baieți să vina și ei să dansăm, dar deh….se țineau bine de sticle și nu i-am putut lua de lângă ele.

Nu-i nimic… Dacă nu vor ei, vrem noi. Am plecat spre ringul de dans, care era într-o a 3-a încăpere, la capătul localului.

Nu erau foarte mulți la dans, vreo 15 maxim 20 de persoane. Începem noi să dansăm, să ne unduim, să ne bâțâim, să aruncăm priviri languroase în jur. Mă uit la un tip, văd că nici nu-mi dă atenție. Mă uit la al doilea, la fel. Mă uit de la unul la altul și, spre surprinderea mea, constat că mi se întâmplă ceva ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată: să dansez și să nu atrag nici măcar o privire :)))  Văd un tip drăguț dansând în fața mea și mă uit insistent la el, foarte nedumerită de dezinteresul din jur. Abia atunci constat ca dansa față în față cu un altul, privindu-se drăgăstos în ochi și că la un moment dat, unul dintre ei,  îl prinde drăgăstos de fund pe celălalt.

Mă uit repede în jur… și în sfârșit îmi dau seama de adevăr. Toți…da’ toți… erau baieți… și toți erau homosexuali :D

Gata… îmi trecuse și cheful de dans… imi trecusera si nedumeririle, iar orgoliul meu isi reintrase in drepturi… eu aratam la fel de bine ca intotdeauna, dar nu aratam cui trebuie. :)))

Ne-am reîntors la masă, le-am povestit baieților, care au facut un mișto teribil pe seama noastră și-au râs, și-au râs, pana au fost nevoiți să mearga la baie, când a fost rândul nostru, al fetelor să râdem  :D  pentru ca wc-ul era lângă ringul de dans al homosexualilor. Mergeau baietii nostri tot cate doi la baie, sa creadă homosexualii că-s pereche și să nu se trezeasca cu o mâna pe fund :)))

The sweet hereafter

Am vazut aseara "The sweet hereafter", dupa ce, cu cateva zile inainte terminasem de citit cartea ("Dulcea lume de dupa" - Russell Banks).
Am fost dezamagita. Nu stiu cu ce ochi as fi privit filmul daca n-as fi avut subiectul in minte, si inca atat de proaspat. Un lucru e cert. N-as fi inteles mare lucru din film si in mod cert, mi-ar fi scapat esentialul. Sunt ganduri care pot fi dezvaluite foarte usor in cuvinte (in carte), dar foarte greu de transpus prin trairile personajelor (in film). Acesta a fost si cazul filmului de fata.
In timp ce citeam cartea, ma gandeam: "dupa cartea asta s-ar putea face un film bun". Si chiar s-a facut. Dar nu intr-atat de bun cum ma asteptam. Actiunea, care in carte urmeaza un fir logic, in film este redata in franturi. Franturi de actiune prezentate in mod aleator, cand din prezent, cand din trecut, ca-ntr-un carusel, in care risti sa nu mai intelegi sensul exact al celor intamplate. Sau, asta mi se intampla doar mie, care nu stau grozav cu logica si deductia? :))
Cred ca as fi facut filmul asta mult mai bine, daca as fi fost eu regizorul :D
Cat despre carte, numai de bine.

Veste proastă pentru femei: punctul G nu există!

"Ei bine, cercetătorii de la King's College din Londra, Anglia, au realizat un studiu la care au participat 1.800 de femei, în urma căruia au concluzionat că acest punct G nu există. Bărbaţii nu mai trebuie să se streseze căutându-l, iar femeile să nu se mai bazeze pe el pentru a avea un orgasm incredibil.

Profesorul Tim Spector a declarat că există o mică posibilitate ca acesta să existe, însă nu a fost posibilă identificarea lui, astfel încât, e aproape sigur că punctul G e doar o iluzie."

Daca n-o fi un punct, o fi o virgula, pentru ca ceva acolo, tot exista.

Barbatii se stresau sa-l gaseasca si uneori chiar il gaseau, iar cand il gaseau, femeile aveau un orgasm incredibil, insa bazat pe o “minciuna”, pentru ca ceea ce gaseau barbatii, nu era de fapt punctul G  :)))

Nu exista punctul G! Exista o zonă erogenă foarte sensibilă în care se află foarte multe terminaţii nervoase şi care e localizat undeva în interiorul vaginului femeilor, dar aceea nu e un punct G. Simplu, nu?

O mare descoperire a cercetatorilor britanici, care, pesemne, in urma cu ceva ani, (tot ei) i-au descoperit existenta. Nu-i nimic grav si nu trebuie sa disperam, noi femeile. Peste inca vreo doi ani, o vor descoperi din nou (zona sensibila) numai ca, sub alta denumire. Nu va mai fi punctul G, va fi bulina Y  :)))

Cine sa fie mama?

In una din cartile pe care tocmai le-am terminat de citit (“Deriva continentelor” de Russell Banks) am gasit un fragment care mi-a atras atentia si m-a pus, in acelasi timp, pe ganduri. Din el se desprindea o idee, care nu cred sa-mi fi trecut vreodata prin cap, cu toate ca e incredibil de simpla si logica.

E vorba de o mama, care tocmai a nascut un baiat.

 

“Vrea sa-l vada, sa-l tina la san, sa-l examineze, sa-i cerceteze gura, nasul si ochii, degetelele de la maini si de la picioare, penisul, oh, mai ales penisul! E lucrul cel mai curios care i s-a intamplat vreodata – ca un trup barbatesc, un trup cu un penis sa rasara dintr-un corp de femeie. Pare ceva de necrezut, aproape un nonsens. Intr-o lume rationala, femelele ar trebui sa nasca femele si masculii sa nasca masculi. Cum poate sa se petreaca un miracol atat de caraghios?”

 

Cu toate ca m-am gandit adesea la subiectul acesta si l-am intors pe toate partile, cautand alternative, astfel incat femeia sa nu fie nevoita sa suporte chinurile ingrozitoare ale nasterii, niciodata nu am vazut lucrurile atat de simplu ca Russell Banks: femelele ar trebui sa nasca femele si masculii sa nasca masculi.

M-am intrebat adesea, de ce femeia, sensibila, delicata si lipsita de aparare, sa faca un lucru atat de greu? La urma urmei, barbatul e “sexul tare” deci el ar trebui sa treaca prin toate chinurile facerii. Dar in final, ca sa nu fiu partinitoare, am stabilit ca cel mai corect ar fi ca amandoi sa poata infaptui acest miracol, numit nastere. In viziunea mea, atat femeia, cat si barbatul ar fi trebuit sa fie capabili sa poarte o sarcina si sa dea viata unor urmasi. Cuplului revenindu-i rolul de a stabili, de comun acord, care dintre cei doi, va purta sarcina. Eu una, as fi cedat cu draga inimia, rolul de “mama” sotului meu :))

Dar, cu toata simplitatea si logica de care da dovada, poate nici varianta lui Banks nu-i cea mai buna. Prevad ca cei mai multi barbati ar ajunge sa-si doreasca fete… :D