Faceți căutări pe acest blog

5 martie 2010

Ani de liceu, cu emotii la romana....(1)

Uitandu-ma la poza unui amic, mi-am amintit de un coleg din liceu ce-i semana teribil de bine.

Colegul acela, imi era cel mai nesuferit dintre colegi si asta pentru ca, cu voia sau fara voia lui, imi facuse un mare rau, la vremea aceea.

Ma mutasem la acel liceu abia din ultimul trimestru al clasei a XI. Cum eram o “intarziata”, am ramas mereu o straina intre atatia “cunoscuti”. N-am reusit sa ma mai integrez in colectiv si nici n-am simtit nevoia.

In fiecare clasa de liceu, exista un “smecherul clasei”. In clasa noastra, smecherul era colegul despre care vorbesc.  El facea intruna misto… ba de colegi, ba de profesori. Si culmea, profesorii, il iertau… Nu l-a fel m-a iertat si pe mine, profa de romana!

Abia venita la liceu, dupa vreo saptamana de scoala, am fost internata de urgenta la spital, in urma unei indigestii pe care medicii o suspectau a fi dezinterie. M-au internat pe loc la spitalul de boli infectioase, care se afla la capatul complexului studentesc Hasdeu.  Tocmai acolo erau si caminele studentesti in care locuiau studentii arabi si pe unde se perindau toate parasutele Clujului, unele gratis, altele pe bani :D 

La prima ora de romana la care am absentat, profa de romana, observandu-mi lipsa, i-a intrebat foarte “politicos” pe colegi:

“Da’ asta unde e? Nici n-a venit bine la noi si deja lipseste de la scoala?”

La care, colegul mistocar, se simte dator sa precizeze:

“Am vazut-o prin Hasdeu.”

Si pentru ca am fost vazuta “prin Hasdeu”, am fost stigmatizata. Eram si eu o “parasuta”.  De toate astea am aflat cand m-am intors la scoala, cand profa de romana a strigat catalogul si cand, dand cu ochii de mine, a intrebat cu o aversiune nedisimulata pe care nici macar nu incerca s-o mascheze si pe care eu n-o intelegeam, motiv pentru care i-am raspuns cu un aer foarte nevinovat :

“Da’ tu unde-ai umblat pana acuma?”

“Am fost internata spital, o saptamana”

S-a uitat la mine cu o privire care parca spunea: “Ma crezi proasta, fetito?”

Si intr-adevar… dupa ce am aflat de la colega de banca cum se petrecusera lucrurile, chiar am crezut-o proasta.

De-acolo-n colo, n-am mai avut zile bune cu ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu