O lacrima se scurge din ochiul meu senin
Nici dulce, nici sarata, ci plina de venin.
Din inima pornit-a pe nestiute cai
Si s-a oprit in ochiul ce-mprastie vapai.
A zabovit acolo, voind sa se ascunda,
Dar n-a mai rezistat si-a dat incet sa curga.
Alunecand incet, gandi in a ei lege,
Ca poate, cei ce-o vad, nu o vor intelege.
Nu ii vor sti tristetea, nu ii vor sti menirea
Si nu vor sti ca astfel, prin ea, plange iubirea.
S-a scurs incetisor, o lacrima fierbinte,
Iar ochiul a ramas, senin ca inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu