Pe fruntea ta inalta, ce-ascunde ganduri sumbre,
Zaresc cum se perinda ale tristetii umbre.
Si stiu ca dintre ganduri un gand poart-al meu nume
Si stiu ca pentru tine, sunt ce-i mai scump pe lume.
De ale tale ganduri ma simt ades strivita,
Se-nghesuie prea multe sub fruntea ta boltita.
Incerc sa lupt cu ele, incerc sa le gonesc,
Se-ndeparteaz-o clipa, apoi se razgandesc;
Se-ntorc din nou sub fruntea ce-adesea o sarut
Si iar le simt acolo cand cred c-au disparut.
O mie de-alte ganduri te-ndeamna sa ma uiti,
Eu stiu ca ma iubesti si n-ai sa le asculti,
Dar fruntea ta se-ncrunta din ce in ce mai des
Si nu mai stiu de-s gandul pe care l-ai ales,
De ai ales un altul, ori de-ai ales mai multe
Caci stau inghesuite sub adumbrita-ti frunte.
Mai bine lasa totul, hai sa uitam de ganduri
Asa cum am facut-o in numeroase randuri.
Sa alergam indata, pe-un tarm uitat de lume
Sa ai numai un gand, sa poarte al meu nume
Iar eu sa fiu mereu, tot ce-ai mai scump pe lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu