Citeam deunazi o carte. O
carte de dragoste scrisa demult, pe vremea cand oamenii stiau sa iubeasca
frumos. Subiectul e vechi si totodata actual. El o iubeste pe ea, iar ea ii
respinge dragostea. Cuprins de patima iubirii, intr-o ultima incercare de-a o
convinge, el ii spune: “Te-as face atat de fericita!”.
Am constatat de-a lungului timpului ca oamenii, cand se simt respinsi, au
tendinta de a promite fericirea. Mi-a fost promisa si mie de cateva ori si de
fiecare data, aceasta promisiune m-a umplut de indignare. Cum poate cineva
sa-mi promita fericirea, cand nu stie ce inseamna aceasta pentru mine? Respingi
un om, in cele mai multe din cazuri, pentru ca nu-l iubesti. Daca nu-l iubesti,
cum ar putea el sa-ti aduca fericirea?
E drept ca fericirea ne-o cream din lucruri marunte, din bucurii de fiecare zi, din pasiuni si placeri, dar nu cred ca fericirea poate exista fara dragoste. Dragostea, pentru majoritatea dintre noi, e conditio sine qua non a fericirii.
E drept ca fericirea ne-o cream din lucruri marunte, din bucurii de fiecare zi, din pasiuni si placeri, dar nu cred ca fericirea poate exista fara dragoste. Dragostea, pentru majoritatea dintre noi, e conditio sine qua non a fericirii.
La o astfel de promisiune, eu n-am putut sa dau decat un singur raspuns: “Nu ma
face fericita. Fa-ma sa te iubesc si fericirea va veni de la sine.”
Asadar, raman cu o intrebare la care n-am gasit inca raspuns:
Cum poti face fericit un om care nu te iubeste?
Asadar, raman cu o intrebare la care n-am gasit inca raspuns:
Cum poti face fericit un om care nu te iubeste?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu